Stay Signed In
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.
Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
Ne-am despartit ca doi straini
Cu sufletul uitat de vanturi
Simteam durerea multor spini
Ce-mi patrundeau in asternuturi
Nici timp nu ai avut sa-mi spui
Adio omule din ceata
Te-ai cufundat in ochi caprui
Si-ai rupt trecutul ca pe-o ata.
Dintodeauna am stiut
Ca tii la mine ca la pomul
Ce cainele il uda mut
O voce trista-gramofonul.
E trist cand viata ai sperat
S-aduca bucurii si vise
Si-n fond nimic n-ai castigat
Nici bani nici usi deschise.
Ne-am despartit ca doi straini
Adio-nu ne-am spus ce daca
Si te-am pierdut printre ruini
Iar tu simbolul-fata.
Lacrimi pe drum
Ne intristam la vorbe aruncate
Din cuget lacrimi se ascund pe drum
Si te astept frumoaso, ca un frate
Neandurand izvorul plin cu fum.
Te joci cu fapta, ani-I lasi departe,
Si te prelingi ca apa in album,
Din care nimeni n-a avut o parte,
Ci doar sperante cu-n picior pe drum.
Vreau sa te strig, ecou cu vocea stinsa,
Privire mata flacara din raza,
Cu inima senina si invinsa,
In lacrimile florilor din vaza.
Indiferenta-calmul desteptarii,
La inceput himere si castele,
Urmind ca vara, faldurile zarii,
Sa reaprida cintecele mele.
Sa nu te supar, stele reaprind,
Si-n bolta nimeni nu cuprinde locul,
Din care cu un zambet ma desprind,
Incununind prin flacari mari sorocul.
Zambet cald
Un zambet cald cu soare plin,
Si pieptul tanar si senin,
Gramezi de aur asteptate,
In nopti cu stele neumblate.
Flamanzi in suflete de chin,
Scrutand inaltul cer divin,
Am adunat taceri si rele.
Crescute-n ochii dragei mele.
Si i-am raspuns-a cu-i e vina?
De ce vor ei, sa ia lumina
Din ochii blanzi cu multe lacrimi,
Pastrand tacerea altor datini.
Ecoul se loveste iar
Neputincios de un zadar,
Si nu mai vreau sa inteleg,
De ce spun da, si de ce neg.
Pe malul marii
Mergeam pe malul marii, cu ganduri asteptate,
Si valri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.
Treceau ca doua umbre, idei apropiate,
Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,
Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.
A fost atunci un mai, cu zile insorite,
Vacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.
Odinioara
Odinioara un gand mare,
Azi frunze si nimic mai sus,
Iar umbrele din larga zare,
Traiesc si parca iarasi nu-s.
Te prinzi in gand cu nemurirea,
Si-alergi in limpezimi de ape,
Cu negre dungi precum e firea,
Din ghiata cuburi sa ne crape.
Trec anii in lacas de mit,
Si din adincuri spulberate,
Idei stau astazi aruncate,
In ganduri reci de dolomit.
Te chem si-ti spun, dulceata roza,
Si candizi noi sa fim in veci,
Petale-n franjuri de mimoza,
Cu aripi lungi de lilieci.
Venind din groapa
A luminat candva padurea goala,
Si-acm ponoase trage ca un tun,
Nimic nu i-a ramas, si se rascoala,
Cersind calatoria fara fum.
Venind din groapa lumii, ce apune,
Crezand in anii vechi cu salbe roase,
Prin vorbe mari ce n-au nimic a spune
A adunat doar critici nemiloase.
Si inzestrat cu mult elan de ger,
Privind in urma a vazut lumina,
Gandirea si-o indreapta catre cer,
Descoperind cu mila rece, vina.
Impreuna
Te regasesc, te vad si impreuna pleci
Cu dorul spre departe in racoroase zile,
Cand apa flori transforma cu unduiri senile,
Hazard pentru durere cu aer roz de veci.
Tamaie cu miros de brad in amortire
Tamaie pendulara, fum alb pentru cei morti,
Si brate rupte-n caer ce-nprastie uimire,
La ganduri reci si sumbre ce s-au ascuns in bolti.
Tremur in scanteie, culmi ingramadide,
Case larg deschise preoti pe altar,
A cazut cortina si-i pe jos mortar,
Imbracand in vreme, straie ruginite.
De aici privind in larg spre soare
Iti scriu o ultima scrisoare
Adio este titlul ei
Citeste-o rupe-o daca vrei
Caci nu mai este cum a fost
Iubirea noastra nu are rost
Soseste timplul despartirii
Si al bunului ramas
E spulberat ca primul pas
Vrei vrea sa iti mai scriu dar n-am sa pot
Iubirea noastra nu are rost
CAndva te voi uita de tot
Ramai cu bine te sarut
Adio e ultimul cuvant
Ma visam pe-o argintata gondola plutind,
Iesind din sanctuarul timpului ce inseteaza noaptea
Hranindu-ma cu nectarul florilor ce tradeaza realitatea
Prin splendoarea lor inaltandu-si corola nimicind.
Stateam sub cerul inorat,ca o mare in aburi parand
Si cugetarile lespezi erau, pe care le calcam stingher
Tremuram stand pe o banca uitata undeva in ger
Gandindu-ma vag la povestile sfarsite curand.
Este atat de frig si incerc sa te incalzesc cu dorinte
Aprise de inocenta sentimentelor ce alearga in suflet
Inghetand fiinta lui demonica surprinsa de-un zambet
Ascuns printre picaturi de ploaie asteptand noi sentinte.
Se aduna norii in paharul vietii certandu-se goi
Si vorbele se pare ca sunt zaruri aruncate in goliciune
Pe chipul lui imbatranit se zresc inca umede urme
In frunze cautand odihna sau in petalele moi.
Uneori ploua in lumea ta albastra cu patimi si fiori…
Ascult ultima inganare a timpulu ce hraneste noaptea
Satirizand rebel povestea celor ce-si pierd libertatea
De a privi in lumea cerului, deopotriva nepartinitori.
Ochii mei sunt plini de lacrimi
Cand la tine ma gandesc
Mi-ai adus doar suferintza
Dar azi nu te mai iubesc
Ai facut ce-ai vrut din mine
M-ai mintzit,m-ai inselat
Dar eu te-am iubit pe tine
Te iubeam cu adevarat
Ma faceai sa plang mereu
Ma amageai,ma ocoleai
Dar acum am inteles
Ca tu nu ma mai iubesti...
Ploua ca de sfârşit de lume …
…sau poate de-nceput…
şi cerul tot era genune
întunecată şi rănită
sfâşiată
de fulgere care dureau…
Un suflet mut
Era atârnat între cer şi pământ ,
Cu chipul blând,
privind prin vremi spre mine…
Şuvoaiele curgeau din Dealul Căpăţânii,
Se prelingeau tumultuos
În vale…
Şi valul lor însângerat
Lăsau în urmă drum curat
şi freamăt de petale.
Din trupul celui atârnat,
curgea apă şi sânge
iar trupul lui curat
...se frânge.
Temelia lumii tresare ca din somn
Şi tremură în taină
de durere,
apoi în geamăt se cutremură tot universul.
Lumina ca o haină,
se sfâşie... şi piere…
În chipul celui răstignit
se oglindeşte cer şi fire,
privirea Lui alină şi mă doare
şi ce iubire revarsă către infinit!
Apoi şopteşte” Totul s-a sfârşit “
Şi moare.
Îl plânge lună, soare, vânt…
Tot universu-i în genunchi.
Eu, stau, privesc
şi fără glas gândesc :
"De ce ? De ce-a fost dat aşa?”
Şi jertfa- nsângerată-mi spune :
“A fost aşa, pentru că TE IUBESC.
Sunt trista...Zilele trec pe langa mine
Iar eu nu mai stiu nimic de tine
Sunt gata sa iti uit privirea si
sa alung dorul ce nu-mi da pace
Dar ce folos acum ca tu te vei intoarce?
Poate ne vedem si o sa-mi zambesti din nou
Si atunci o sa tresara sufletul meu
De bucurie ca o sa te vada
Sau de tristete ca nu vrea sa te mai creada
A trecut mult timp de atunci
Iar gandul meu a fost mereu la tine
Vreau sa fii tu cel mai fericit,sa nu plangi
Daca asa e mai bine
Te rog sa fii departe de mine....
Un ultim gand iti trimit acum si-ti spun..
"Te rog nu ma uita...adio iubirea mea..."
Ce am ajuns acum iubire?
Spune-mi tu caci m-am pierdut,
In abisul nesfarsit,sufletul meu a pierit
Solitar si rece am ajuns acum.
Un ghetar uitat de lume,
Fara rost si fara glume.
Nu mai stiu nimic de mine,
Cine sunt si pentru cine,
Pentru ce am rasarit,
Si-am urcat pana-n zenit
De ce oare-am stralucit,
Cand nimeni nu m-a privit.
Au trecut pe langa mine,
Multe stele ,multe zile...
Si-am pierit incet,incet,
Intr-un orizont desert!
In sarutul diminetii
Am simtit din nou racoare
Si un strop din palcul vietii
M-a trezit,iubirea doare.
Si haotic se roteste
Dorul pe langa-al meu suflet
Il saruta,ilo doreste
Si se pierde intr-un vuiet.
Iar imi sterg sudoarea fruntii
Cu o mana rece,moarta
Si un gand strabate muntii
Iarasi fug,m-ascund de soarta.
Caci viata-mi e datoare
C-o iubire de poveste
Un de dragostea nu doare
Si pacatul nu mai este.
Dar de-aceasta datorie
Uit mereui si dimineata,
In sarutul de iubire
Imi atarna toata viata.
Esti o umbra, esti o soapta, esti...ceva!
Esti un gand in cautare desprins din fiinta mea,
Esti ceva necunoscut pe care-l stiu pe dinafara
Esti acea parte din mine pe care-o caut iar si iara.
Esti o amintire prafuita dintr-un maine ce-a apus
Esti speranta, esti finalul sau poate un inceput?
Esti ceva ce-am regasit pierzandu-ma pe mine,
Esti mangaierea blanda ce vrea sa ma aline.
Esti dragoste si ura adunate-ntr-o traire
Esti paradisul fermecat, lipsit de stralucire
Si totusi esti un adevar...sau oare...
Esti simplele cuvinte exprimate dintr-o stare?
Te astept in fiekre noapte
Si asteptarea n`are soapte
E trista si e pustie
E de culoare cenusie.
Te astept cu nerabdare
Si nerabdarea doare
Imi arde sufletul usor
Ca un foc mistuitor
Si sufletu`mi va fi golit
De asteptare pustiit
Si atunci de dor eu voi muri
Si singura te vei trezi...
Singura-n pustietate
Singura pana la moarte
Si singuratatea doare
O flacara mistuitoare...
Te Astept...
Cu dor insetat sufletu-mi alearga dupa stele
Cu patima nebuna visele se-neaca in suspinele mele
Cu dor insetat te doresc si te chem la al meu piept
Cu patima nebuna extazul iubirii-l astept
Te-am invocat cu inima franta de plans
Dar stiu ca cerul nu ti-e de ajuns
Pamantul te striga,te cheama pe tine
Si coboara cu duhul tau sfant catre mine
Te vad,te aud,dar nu te pot atinge
Si sufletu-mi intreg incepe-a plange!
Renunta la aripile tale,fiinta nemuritoare
Caci astfel prezenta ta ma doare
Decide:ramai cu mine pe acest pamant
Sau vrei sa zburam catre Univers cantand?
Cu dor insetat as vrea sa-ti mangai chipul
Si cu patima nebuna as vrea sa-ti simt suflul.
Coboara-n a mea lume trecatoare
Si umple-mi zilele hoinare cu raze de culoare
Naste-te cu placerea ta divina in timpul efemer
Apoi scurge-te-n clipe si vino-n coltul meu stingher
Cu suflarea ta suava vindeca-mi suspinele
Si c'un zambet enigmatic desfa-mi dorintele
Fa din durerea ce-o simt - un prilej de fericire
Aluneca incet, fa-te muritor pentru a noastra iubire!
Dragostea ce-o port in mine
Parca nu mai are viata.
Ai rupt lacrima din tine,
Si mi-ai aruncato-n fata.
Izvorul cu amintire
Nu mai murmura intruna,
Ai baut din el iubirea,
Lasandu-mi mie furtuna.
Nu mai pot sa-scult tacerea
ce mi-o dai far-dencetare,
Nu mai pot sa simt durerea,
Si ma risipesc in mare.
Am pus intr-o cutie veche mangaierea ta,
M-am straduit sa asez umbrele buzelor tale.
Mi-e greu,dar adaug privirea ta plina de dor.
Si totusi nu sunt libera de tine...mai era ceva...
Iubirea pe care ti-o port...
Mi-o smulg din suflet si o asez in cutie.
Mainile mele tremura pe capacul ei si inlemnesc asa.
Privirea mi-e atintita pe durerea impietrita.
Astept pentru ultima data un semn...
Zornaitul telefonului,vocea ta...
Mainile tale pe umerii mei...
Nimic.
Incerc sa-mi adun puterile si strang ceva din mine in varfurile degetelor.
E o ultima lupta intre ce a fost si ce va fi...
Acum ori niciodata...
Inima trage cortina uitarii.
Iar degetele apasa intr-un scrasnet scurt capacul cutiei.
Din mine se scurge toata minunea vietii.
Incui cutia cu o lacrima.Si-o privesc gandind s-a sfarsit...
Daca nu te-as fi-ntalnit
absolut din intamplare,
tu pe altul orisicare
tot la fel l-ai fi iubit.
Daca nu-ti iesiam in drum
ai fi dat cu bucurie
altuia strain, nu mie
mangaierile de-acum.
Ai avea si vreun copil,
care poate: idiotul!
ar fi semanat in totul
cu-acel tata imbecil.
Dar asa ce lucru mare
cantr-o zi te-am inalnit!
si sant plin de bucurie
absolut din intamplare.
