Stay Signed In
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.
Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
Zeu Solar, zeu al marii si navigatiei, zeu pamântesc si agrar, protector al arborilor, al turmelor, zeu al medicinei, al divinatiei, al muzicii si poeziei, al artelor plastice. Fiul lui ZEUS si al Titanidei LETO. Fratele zeitei ARTEMIS. Prezida cele Noua Muze. Zeu vindecator, considerat a fi tatal lui ASKLEPIOS. Atributele sale: lira si arcul. Ucide sarpele PYTHON si îi ucide pe ciclopi. Imaginea pictata pe o cupa. Aprox. 460 î.Hr. Muzeul din Delfi, Grecia.
ATENA GANDITOARE
ATENA, aplecata cu mâna stânga pe lancea sa întoarsa cu vârful în jos, într-o atitudine meditativa, simpla, cu picioarele goale, în peplum doric, asemanatoare unei tinere muritoare. Numai Casca Corintiana, simbolul ei, sugereaza calitatea sa divina. Numeroase ipoteze si explicatii au fost emise referitoare la obiectul meditatiei zeitei si la simbolismul stelei pe care o are sub ochi. Relief în "stilul sever". Aprox. 460 î.Hr. Muzeul Acropolei din Aten
BUDDHA
BUDDHA propovaduind Legea. Statuie executata în stilul GUPTA, provine de la ruinele din SARNATH, localitate în apropiere de BENARES. Originalul, având înaltimea de 1,6 metri, se afla la Muzeul de Arheologie din Sarnath. Aprox. sec. al V-lea î.Hr.
Reproducere a unui bloc de bazalt cu diametrul de 4 m, masa aproximativa de 24 tone, descoperit în locul pe care se afla centrul orasului aztec Tenochtitlan, actualmente piata Zocalo din Ciudad de Mexico. Cunoscut si sub denumirea de Cupa Vulturului sau Piatra celui de al Cincilea Soare. Originalul se afla expus la Muzeul National de Antropologie din Ciudad de Mexico. Aprox. 750 d.Hr.
CALENDARUL AZTEC
CANTARETZE EGIPTENE
Reproducere a unui detaliu dintr-o pictura murala, descoperita în mormântul lui NAKHT (Dinastia a XIII-a) - Valea Nobililor. Aprox. 1420 î.Hr.
ISIS INARIPATA
Isis, sotia zeului Osiris si mama zeului Horus, este una dintre cele mai cunoscute zeite egiptene, supranumita “Isis cea Mare, Mama Divina”. Ca personificare a Naturii ea daruieste viata, sanatate si bunastare. Coroana ei în forma de trepte simbolizeaza legatura dintre Cer si Pamânt. Cu aripi larg deschise, în ipostaza de “bocitoare divina”, pazeste sarcofage si vase canopice ocrotindu-i pe cei morti dincolo de mormânt. Sta în genunchi pe un tron de aur, simbol al esentei divine a lumii manifeste. Fragment din mormântul lui Tutankhamon (Dinastia XVIII, Regatul Nou).
ISIS-HATOR
Sotia lui Osiris si mama lui Horus, Isis este o forma a Marii Mame, stapâna a naturii si a timpului. Este deseori asociata cu imaginea zeitei Hathor, zeita a cerului si simbol al energiei care sustine întreaga creatie; este prezentata sub forma vacii ceresti, are corpul pictat cu stele si tine între coarnele ei discul solar. Cultul lui Isis a fost foarte raspândit nu numai în Egipt, ci si în întreaga lume antica, mai ales în perioada dinastiilor ptolemeice si în Imperiul Roman.
MASCA RITUALA AZRECA
Reprezentare a unui Cavaler Acvila, simbol al razboinicului spiritual.
Sec. XIV-XV, Mexic.
NEFERTARI
Sotia lui RAMSES al II-lea. Dinastia a XIX-a. Basorelief din templul Luxor, Valea Regilor (cea mai sudica necropola tebana continând mormintele sotiilor si fiicelor de faraoni ramesizi). Aprox. 1270 î.Hr.
ZEUS-POSEIDON
Reproducere dupa capul statuii din bronz descoperita la Artemision. Muzeul National din Atena. Aprox. 490-450 î.Hr.
SIMBOLURILE AERR
Simbolistica pasarii Fenix
Fenix reprezinta simbolul nemuririi si Invierii in cultura tuturor popoarelor. Era o pasare sacra in Egiptul antic si venerata in Grecia. Legenda de la Heliopolis spune ca aceasta pasare apare o data la 500 de ani, ca se hraneste cu roua, zboara si culege ierburi bine mirositoare pe care le pune pe altarul din Heliopolis, unde le da foc si arde odata cu ele, insa dupa 3 zile renaste.
In opinia Bisericii crestine, Fenix este simbolul sufletelor nemuritoare si a Invierii lui Hristos, dupa cele 3 zile petrecute In mormant.
Grafica:B.Ko
La iudei, pasarea de foc era denumita Milcham. Legenda este legata de Facerea lumii. Se spune ca Eva a fost invidioasa pe animalele care nu au mancat din pomul cunoasterii si ca urmare nu au fost pedepsite, asa ca le-a indemnat sa se infrupte din locul in care Dumnezeu le-a interzis. Singura vietate care nu a gustat a fost pasarea Fenix. Drept rasplata, Dumnezeu i-a acordat nemurirea si un oras in care sa locuiasca timp de 1000 de ani. Dupa acest interval pasarea ia foc impreuna cu cuibul, ramanand in urma un ou din care ia nastere un alt Fenix.
Alte variante ale legendei vorbesc despre renasterea pasarii de foc din propria cenusa.
Pasarea Fenix mai este cunoscuta si sub numele de Pasarea de Foc sau Maiastra.
Simbolistica florii de crin
In Grecia antica vocea muzelor era asemuita unui crin. Se spune ca florile de crin au aparut din laptele Herei picurat pe pamant, iar Venus, zeita dragostei si a sexualitatii, ura aceste flori deoarece reprezentau iubirea pura.
In crestinism, Gavril, ingerul Bunei Vestiri, este reprezentat cu un crin, la fel ca si Iosif (tatal lui Isus) in fata Legii.
Intr-una din pildele lui Isus rostite pe munte, crinii sunt infatisati ca un simbol al credintei pure.
In traditiile populare se vorbeste ca serpii fug de crin.
De-a lungul timpului acest simbol a impodobit blazonul multor familii regale, fiind considerat floarea gloriei.
Pisica neagra - o poveste plina de mister
In prezent, una dintre cele mai intalnite superstitii ale oamenilor este cea conform careia, daca o pisica neagra iti taie calea, vei avea ghinion. In schimb, se spune ca daca detii o pisica neagra, vei fi norocos.
Originile superstitiilor legate de aceste pisici pleaca de la pisica neagra a unei zeite din Egiptul Antic, unde multi oameni tineau in casa pisici negre in speranta de a fi binecuvantati cu bogatie si prosperitate.
In anul 1600, Charles I al Angliei detinea o pisica neagra, pe care o iubea si o proteja cu inflacarare. Intr-o zi, pisica s-a imbolnavit si a murit. In acel moment, Charles I a fost auzit spunand: “De-acum, norocul meu s-a dus.” Ziua urmatoare, a fost arestat si inchis, murind in final.
In Sumatra, cand este perioada mare de seceta iar ploaia ar fi o binecuvantare, o pisica neagra este luata si aruncata in rau si nu este lasata de localnici sa iasa prea curand la mal, acestia fortand-o sa inoate pana la epuizare. Abia cand pisica este extenuata, i se permite sa iasa pe malul raului. Apoi, femeile localnice haituiesc pisica neagra, aruncand cu apa atat asupra acesteia, cat si asupra lor. Aceasta practica se presupune ca ar aduce ploaia. Desi aceasta traditie ar putea aduce noroc asupra satului respectiv, pana la urma biata pisica, fiind aleasa pentru aceasta practica dubioasa, este cea care are ghinion!
In Yorkshires, se spune ca o pisica neagra ii aduce acasa in siguranta pe pescarii plecati pe mare. Aici, pisoii negri sunt deseori furati de catre oportunisti care ulterior ii vand la licitatie, profitand de aceasta superstitie populara. De obicei, cumparatorii sunt nevestele pescarilor sau ale marinarilor.
In anumite zone din Europa, daca o pisica neagra traverseaza prin fata ta, se considera ca este de bun augur, iar daca intra in casa ta, esti de-a dreptul binecuvantat.
Insa in Statele Unite ale Americii, termenul “Black Cat” era folosit de catre pescari si marinari (din zona Michigan) pentru o ambarcatiune care se presupunea ca are un blestem asupra sa care, astfel, nu va avea niciodata echipajul complet.
Deci cand s-a schimbat aceasta credinta despre pisicile negre si de ce?
Cand pelerinii au sosit la Plymouth Rock, au adus cu ei o credinta puternica in invataturile Bibliei, precum si o suspiciune adanca legata de tot ce parea a fi lucrarea diavolului. Ei vedeau in pisica neagra drept unealta sau companioana vrajitoarelor. Oricine era surprins cu o pisica neagra, era aspru pedepsit sau chiar omorat. Din punctual lor de vedere, pisica neagra era jumatate diavol, jumatate vrajitoare.
Cand populatia crestina a crescut ca numar in America, a fost transmis acest mit mai departe, intr-o perioada in care, cautand implinirea, vrajitoarele veneau in numar mare in America. Astfel, pisicile negre erau chiar cautate pentru a fi omorate. Daca un fermier credea ca a cazut vreun bluestem asupra fermei sale, singura cale prin care se putea rezolva aceasta situatie era impuscarea unei pisici negre cu un glont de argint.
Desi se presupune ca toate aceste idei apartin unor vremuri de mult apuse, chiar si in ziua de astazi gasesti la tot pasul oameni (majoritatea neiubitori de animale!) care pastreaza vie credinta in aceste superstitii.
In ultimii ani, evolutia pe toate planurile a societatii a reusit sa schimbe in sens pozitiv atitudinea omului modern fata de animale, in acest caz, fata de bietele pisici negre.
Daca am intreba un iubitor de pisici ce anume ii inspira expresia “pisica neagra”, va raspunde imediat, in cateva cuvinte: misterioasa, frumoasa, jucausa, eleganta, supla, minunata!
EGIPTUL
Egiptul antic, civilizatia care a stralucit de-a lungul celui mai lung fluviu din lume, Nilul, în nord-estul Africii, mai mult de 3.000 de ani (cca 3200-30 î.Hr.) a avut si cea mai mare durata din toata lumea veche.
Datorita caderilor de precipitatii din fiecare anotimp departe în sudul Africii, anual apele Nilului cresc revarsându-se în Egipt. Când se retrag, în urma lor ramâne un sol bogat si fertil. Acest fenomen natural si efectele sale asupra mediului înconjurator le-au oferit posibilitatea vechilor egipteni sa dezvolte o economie de succes bazata pe agricultura. Ei au pus la punct si un exceptional sistem de irigatii. Nu este putin lucru si nici întâmplator ca acestei prospere civilizatii de acum cinci milenii i se datoreaza doua dintre cele sapte minuni ale lumii antice: piramidele de la Giza si farul din Alexandria, ultimul disparut.
Situate pe malul vestic al Nilului, în împrejurimile capitalei actuale, Cairo, piramidele de la Giza sunt unele dintre cele mai cunoscute monumente din lume. Vechii egipteni le-au construit probabil cu destinatia de morminte regale.
Vechii egipteni au realizat un vast corpus de scrieri, incluzând tratate etice si moralizatoare, texte sapientiale, scolastice, religioase si magice, poeme de dragoste, istorii epice. Ei au detinut sofisticate cunostinte de matematica, aritmetica si geometrie, principiile esentiale ale arhitecturii care i-au ajutat sa dureze constructii masive din piatra, civile, religioase si funerare, înca înainte de anul 2500 î.Hr. Reprezentarile lor figurative – sculptate, pictate si desenate – nu au fost create la întâmplare, cum nimic din ceea ce a apartinut societatii egiptene nu a fost întâmplator. Ansamblul conceptiilor lor despre lume si univers sunt un amestec interesant, ciudat si complicat de date stiintifice despre realitate, dobândite pe calea observatiilor directe (lor li se datoreaza printre altele calendarul cu 365 de zile, tehnica mumificarii, dar si operatii chirurgicale dificile!) si date furnizate de cunoasterea spirituala, o cunoastere lipsita de concretete, a supranaturalului populat de zei, demoni, defuncti, spirite, genii si alte fiinte stranii, nepamântene, o cunoastere care în lipsa altor termeni asociativi a fost apropiata de religie si magie. Toate supuse unui principiu guvernator unic: echilibrul, justetea, adevarul, divinitatea Ma’at, acea cale de mijloc prin care trebuia sa se ajunga la o guvernare echitabila pe pamânt si prosperitate în tara, la un loc bun pentru defunct în lumea de dincolo, la armonie în lumea zeilor. Egiptenii îsi imaginau toate fiintele, lucrurile, planurile prinse între ele ca într-o retea invizibila, în care fiecare interactiona unul cu celalalt.
Tot egiptenilor li se datoreaza inventarea unui sistem de scriere hieroglifica, picturala în care simbolurile luau forma imaginilor cunoscute. Textele se scriau în mare parte pe suluri de papirus, realizate din tulpina plantei omonime, care crestea din abundenta în mlastinile Nilului.
Scribii au fost esentiali pentru toate aspectele civilizatiei egiptene. Ei aveau evidenta tuturor scrierilor si pastrau corespondenta, copiau si editau textele literare, compilau rapoartele economice. Faceau parte din acea infima parte privilegiata (1%) a populatiei care stia sa scrie si sa citeasca.
Desi pe plan religios egiptenii venerau nenumarati zei, carora le înaltau temple si altare somptuoase, Egiptul este admis si ca statul unde a aparut si prima forma de religie monoteista (adorarea unui unic principiu divin), în timpul faraonului Akhenaton (1353-1335), faraonul reformator, cel care a declansat prima revolutie religioasa a umanitatii, prin venerarea discului solar Aton. Si tot în Þara Marelui Hapi, cum o numea parintele istoriei Herodot, a aparut una dintre primele conceptii despre viata de dincolo de moarte. Pâna atunci nici o cultura nu acordase o asemenea atentie pregatirii pentru ceea ce avea sa urmeze dupa moarte. Si iata ca în Egipt atât (si mai ales) regii, cât si oamenii obisnuiti, indiferent carei categorii apartineau, au construit, decorat si mobilat morminte care reprezentau existenta lor eterna. Pe plan politic, Egiptul a fost una dintre primele si cele mai mari puteri ale antichitatii. Regii, numiti faraoni, au guvernat tara printr-o administratie birocratica complexa si extrem de atent elaborata. În anumite perioade influenta Egiptului s-a extins prin cuceriri sau numai presiuni în sudul si vestul Africii, dar si în Asia.
Piramide uriase, hieroglife, camere funerare subterane amplu decorate, complexe de cult raspândite pe tot teritoriul tarii si mai departe, statui antropomorfe, zoomorfe, dar mai ales combinând cele doua stiluri pentru a reprezenta zeii – sunt doar câteva elemente din mostenirea pe care Egiptul antic ne-a transmis-o. De-a lungul timpului, aceste relicve au ridicat numeroase semne de întrebare cu privire la semnificatia lor, la destinatia si maniera de constructie. La începutul secolului XIX, gratie descifrarii hieroglifelor si a întelegerii limbii egiptene vechi, de catre genialul savant francez Jean François Champollion, pe baza inscriptiei trilingve – greaca, demotica, hieroglifica – de la Rosetta au putut fi date multe raspunsuri pâna atunci învaluite în mister. Dar înca si mai multe asteapta o explicatie clara, stiintifica. Bunaoara, savantii înca se întreaba daca prima scriere a aparut în Egipt sau în Mesopotamia. Iar daca documentele scrise atesta cam 3.000 de ani de civilizatie egipteana, dovezile arheologice sugereaza o durata mult mai lunga...
Societate si putere
Egiptul antic a fost un stat teocratic unde conducatorii, numiti faraoni (de la numele palatului regal, per aa, „casa mare”, termen care pe filiera greaca a dat faraon), aveau putere absoluta si erau încarnarea divinitatii supreme a panteonului, trimisul zeilor pe Pamânt. Guvernarea faraonica a durat 31 de dinastii, istoria politica a Egiptului fiind împartita în trei perioade principale – Regatul Vechi, Regatul de Mijloc si Regatul Nou sau Imperiul –, în general vazute ca perioade de stabilitate, prosperitate, în care tara si-a extins hotarele uneori. Acestea au alternat cu perioade tulburi, de instabilitate, în care puterea centrala a slabit, ordinea sociala fiind distrusa din cauza conflictelor interne din sânul demnitarilor (nobililor) sau a atacurilor popoarelor straine în repetate rânduri, soldate cu instaurarea pentru scurta vreme de dinastii straine. Aceste perioade întunecate au fost numite cele Trei Perioade Intermediare, dintre regate.
Potrivit inscriptiilor si documentelor gasite de arheologi, egiptenii îsi numeau tara Kemet, „Pamântul Negru”, cu referire la solul negru, fertil ramas dupa retragerea apelor Nilului. Pe lânga acesta, mai aveau si un alt cuvânt, Deshret, „Pamântul Rosu”, care desemna nisipurile desertului. Ei foloseau si expresii precum Egiptul de Jos, pentru zona deltei, din nord si Egiptul de Sus, pentru comunitatile de-a lungul fluviului, spre sud, catre Aswan.
Potrivit traditiei, cele doua parti ale Egiptului au fost unificate de catre regele Narmer/Menes. Pentru perioada Regatului Vechi (2649-2134 î.Hr.), de o exceptionala stabilitate, sunt reprezentative constructiile funerare regale monumentale, piramidele. Dimensiunile acestora îi impresioneaza si astazi pe vizitatori. Aceste complexe funerare uriase aduc o bogatie de informatii despre societate si cultura egipteana a acelor timpuri. Imhotep, arhitectul faraonului lui Djoser, al doilea rege al Dinastiei III, a construit primul monument din piatra din lume pentru odihna vesnica a stapânului sau. Piramida lui Djoser de la Saqqarah este unul dintre primele monumente de acest tip, care au culminat cu cele trei impozante de la Giza, din Dinastia IV. Cea mai mare dintre acestea trei apartine faraonului Khufu (Kheops), al doilea rege al dinastiei. Aceste constructii au necesitat un efort omenesc urias. Este vorba despre câteva zeci de mii de muncitori, oameni liberi, angajati în muncile la piramide, de-a lungul a doua decenii. Finalizarea cu succes a piramidei depindea de o economie stabila si bine dezvoltata, de o birocratie la fel de puternica si stabila, ca si de o imensa sustinere din partea întregului popor. Pentru ca practic toti egiptenii erau angajati, mai mult sau mai putin, la ridicarea piramidelor. Mestesugari, artizani, cioplitori, taietori de piatra, manageri, arhitecti, administratori, scribi, functionari, preoti, agricultori, brutari, toti erau angajati. Mai mult decât atât, pe plan extern, în relatiile cu vecinii, Egiptul trebuia sa-si asigure o perioada de liniste pentru a se concentra la acest proiect. Devotiunea poporului pentru rege si mormântul sau era un element important în succesul proiectului. Pentru ca a lucra pentru rege si a-i asigura locul printre zei pentru vesnicie putea fi interpretata ca o expresie a devotiunii populare.
Marea Piramida de la Giza a regelui Khufu are un interior complex, cu un labirint de culoare si camere. Se considera ca încaperea funerara regala propriu-zisa este cea aflata exact în centrul piramidei. Aceasta constructie nu poarta texte înscrise pe peretii sai interiori, spre deosebire de unele de la sfârsitul Dinastiei V, de la Saqqarah (de pilda Piramida lui Unas/Weni), care au peretii interiori ai camerei funerare inscriptionati cu texte funerare – celebrele Texte ale Piramidelor. Acestea sunt o colectie de formule magice, incantatii si indicatii pentru a-l ajuta pe regele defunct sa acceada în lumea zeilor si sa depaseasca obstacolele si primejdiile aparute în cale. Este un fel de ghid funerar în lumea de dincolo.
Cu Dinastia VI (2150 î.Hr.) conducatorii provinciilor tarii – nomele – au început treptat sa-si extinda puterea. În final, acesti nomarhi si-au stabilit oficii ereditare si au devenit conducatori locali, care au început sa ameninte puterea centrala cu destabilizarea si totodata sa-si dispute suprematia în rivalitati interne. Acesta a fost debutul Primei Perioade Intermediare, timp în care nomarhii din Herakleopolis, în nordul Egiptului de Sus, au venit la putere. Totusi, o alta putere, aparuta în sud la Theba, a reusit sa ajunga la putere si sa reunifice tara.
În 2040 î.Hr., Nebhepetre-Mentuhotep, conducatorul de la Theba, a realizat acest lucru, marcând începutul Regatului de Mijloc si punând bazele Dinastiei XI. Aceasta perioada a durat pâna spre 1640 î.Hr. Regele a guvernat de la Theba, dar catre 1991 î.Hr. capitala se muta la Memfis. Regele Amanemhet I a construit fortarete în delta si în sud pentru a proteja tara de incursiunile straine si a instituit principiul coregentei la domnie. Succesorii sai controleaza Nubia în sud si mentin relatii diplomatice cu puterile Asiei. În toata aceasta perioada complexele funerare regale au fost realizate dupa modelul celor din Regatul Vechi, dar nu cu aceeasi precizie si nici la aceleasi dimensiuni, fiind localizate la Dahshur, Mazghuna si Lisht. De asemenea, urmând exemplul faraonilor, civilii încep sa-si construiasca si ei morminte si sa le decoreze si sa-si mumifice defunctii.
Pe la 1640 începe A Doua Perioada Intermediara, marcata de dominatia Hyksosilor, popoare semitice din Asia, care au impus o dinastie si au controlat tara din nord, din capitala Avaris, în delta. Dar Dinastia XVII, de origine egipteana, reuseste sa-i alunge pe straini, iar urmatoarea, Dinastia XVIII, inaugureaza Regatul Nou.
Regatul Nou (1550-1070 î.Hr.) sau Imperiul este cea mai înfloritoare epoca din istoria Egiptului, cu cei mai faimosi conducatori. Arta si spiritualitatea atinge apogeul, iar tara dobândeste cea mai mare întindere, prin cuceriri. Locul complexelor funerare regale este mutat în sud, pe partea opusa Thebei, într-o zona de dealuri stâncoase, pe malul vestic al Nilului, în Valea Regilor.
Printre cei mai reprezentativi faraoni ai acestor timpuri sunt celebra femeie-faraon Hatchepsut, Amenhotep III, cel care a înaltat nenumarate temple si palate, Akhenaton, faraonul reformator si dinastia ramesizilor, cu Ramses II, cel care a extins cel mai mult printr-o politica militara activa fruntariile statului si a ramas celebru pentru batalia de la Kadesh cu hittitii pentru controlarea Siriei.
Ramses II a construit monumente marete precum Marele Coridor din templul lui Amon de la Karnak si multe dintre templele de la Abu Simbel, statuile de aici ale faraonului având dimensiuni uriase.
Unul dintre cei mai renumiti faraoni ai Regatului Nou este Tutankhamun, pe plan istoric un faraon lipsit de importanta, dar care, datorita descoperirii în 1922 a mormântului sau din Valea Regilor aproape intact, a ramas faimos pentru tezaurul funerar inestimabil – dar care se pare ca în realitate îi apartine integral sotiei lui Akhenaton, regina Nefertiti.
Dupa aceasta perioada de climax, din cauza luptelor dintre faraoni si cler, ajuns din ce în ce mai puternic, la începutul Dinastiei XXI (1070 î.Hr.) Egiptul intra într-o noua perioada de tranzitie, A Treia Perioada Intermediara, care dureaza pâna în 712 î.Hr. Aceasta perioada este marcata de rivalitati interne si de prezenta libiana în Egipt. Ea se continua cu Dinastia XXV kushita (nubiana) si prezenta straina în Egipt se accentueaza. Dupa dominatia assiriana, urmeaza ocupatia persana (525 î.Hr.), iar în 332 î.Hr. Egiptul este ocupat de macedoneni, care în 305 î.Hr. instaureaza Dinastia Ptolemeilor. Cleopatra VII este ultimul faraon, care se sinucide dupa înfrângerea trupelor sale de catre romani, la Actium în 31 î.Hr. Anul urmator Egiptul devine parte a Imperiului Roman.
Din Tainele Faraonilor
Din perioada Marii Civilizatii a Egiptului Antic, au ramas peste milenii multe mistere, taine neelucidate nici pana astazi despre care istoricii nu pot decat sa speculeze in lipsa de dovezi concrete palpabile.
In aceasta carte Melfior Ra dezvaluie anumite Taine ale casei faraonice din Egiptul Antic. Aceste taine le-a descoperit prin regresii in timp si incursiuni prin vietile anterioare. Astfel autoarea a redescoperit si comunicat cititorilor MARILE TAINE, la care aveau au acces numai cei ce le-au trait cindva.
Autoarea a descris cu lux de amanunte intimitatile si zbuciumul sufletesc aa Marii Regine Tiy si a Reginei Nefertiti, precum si incercarile faraonului Aknaton si a reginei Nefertiti de a efectua trecerea de la politeism la monoteism. Pentru scurt timp ei au si realizat aceasta, dar ca urmare a instaurarii monoteismului faraonul Aknaton a fost suprimat, regina Nefertiti indepartata de la tron iar urmatorul faraon Tutankamon, deasemeni ucis iar preotii amoniti au reinstaurat politeismul, reforma religioasa, prin care omenirea a mai ramas citeva milenii in intunericul asupririi si ignorantei.
Aceste taine si multe altele, nu pot fi niciodata deslusite altfel decat prin metode oculte, esoterice, de catre cei care au ajuns la o anumita cunoastere in aceasta directie.
Melfior Ra a scris aceasta carte ca si pe celelalte, bazandu-se pe informatiile accesate prin metoda dedublarii astrale, a bilocatiei, a regresiei in timp, fiind ajutata de ghizii ei spirituali-astrali.
Cititorii pot afla din aceasta carte amanunte despre Casa Faraonilor din Egiptul anilor 1380(i.Chr.), despre dinastia Amenofis, detalii din viata faraonilor Amenofis al III-lea si Amenofis al IV-ulea (cunoscut si sub numele de Akhnaton), amanunte si secrete din viata Marii Regine Tiy si a fiicei ei, printesa Taduhepa (renumita ulterior Nefertiti).
Autoarea mai expune si alte informatii interesante despre ceea ce a fost Orasul Soarelui-Akhetaton, un oras de vis si lumina, oras al fericirii si iubirii, situat la nord de Teba (Teba - orasul resedinta al Casei Faraonilor din Dinastia Amenofis). Autoarea dezvaluie taine despre religia politeista egipteana, despre lupta de o viata a unor personalitati, de a impune o reforma religioasa, de a aduce Celor doua Tari ale Egiptului, credinta monoteista in Unicul zeul Aton-Ra, simbolizat de soarele auriu, incercare zadarnicita, de Marii Preoti politeisti prin metode precum crima, tradare, manipulare si chiar magie neagra, pentru a nu-si pierde puterea si privilegiile.
Cartea relateaza deasemenea si unele adevaruri din viata scurta si zubimata a tanarului faraon Tutankhamon (al carui nume initial era Tutankhaton) si a tinerei lui sotii Ankhsenpaton, cea de-a treia fiica a reginei Nefertiti, precum si raspunsul la intrebarea : "Ce s-a intamplat cu regina Nefertiti dupa asasinarea lui Tutankhamon si preluarea puterii de catre Marii Preoti Amoniti ? "
In incheierea cartii, cititorii vor gasi un mesaj din partea reginei Nefertiti, transmis prin intermediul autoarei, noua, civilizatiei pamantene de la sfarsitul Erei Pestilor, inceputul Erei Varsatorului.
Casatoria in Egiptul antic
In Egiptul antic, institutia casatoriei era extrem de asemanatoare cu cea din zilele noastre. Locuitorii, in majoritatea lor, se casatoreau din dragoste, dar existau si casatorii aranjate care se practicau in diverse imprejurari. Mai inainte de dinastia greceasca, numai faraonul se putea casatori cu un membru al propriei familii, fie sora, fiica, nepoata de frate sau sora, verisoara sau chiar mama. De exemplu, Regina Hatshepsut s-a casatorit cu fratele sau vitreg, Faraonul Tuthmosis al II-lea. Dupa moartea acestuia, Hatshepsut a devenit la randu-i faraon. Si Ramses al II-lea s-a casatorit cu cel putin patru dintre fiicele sale (Meritamun, Bint-Anath, Henutmira si Nebettawi). Faraonii se puteau casatorii si din dragoste – de pilda, Ramses al II-lea s-a casatorit cu Nefertari, de care s-a indragostit, desi femeia nu era de neam regesc. Se crede insa ca Nefertari provenea dintr-o familie regala straveche; unii istorici sunt de parere ca era chiar sora vitrega a lui Ramses.
Barbatii isi luau neveste si casatoriile erau inregistrate din timpuri stravechi, chiar predinastice. Cele mai multe cupluri se casatoreau la tinerete, astfel incat sotia sa poata darui urmasi (in mod deosebit fii) sotului ei mai inainte sa imbatraneasca sau sa moara – ceea ce se putea intampla in orice moment. Fetele se casatoreau foarte de tinere, de indata ce intrau la pubertate, adica in jurul varstei de doisprezece ani; s-au gasit izvoare scrise care atesta casatorii si la varsta de opt ani. Baietii si barbatii se casatoreau mai tarziu, cei mai tineri dintre miri avand, in general, cincisprezece ani. Celebrul Faraon Tutankhamun s-a casatorit mai inainte sa implineasca noua ani cu sora sa vitrega, Printesa Ankhesnamun. Cei trei copii ai lor au fost toti nascuti prematur.
Exista si cazuri in care barbati in varsta isi luau neveste mult mai tinere decat ei. Generalul Horemheb avea cincizeci de ani cand s-a casatorit cu Regina Mutnodjmet, in varsta de douazeci si cinci de ani. Si Qenherkhepeshef (un scrib din Deir el-Medina) s-a casatorit cu o tanara de numai douazeci de ani – Nanakht - la varsta de 54 de ani. Daca unui barbat i se parea atragatoare o anumita fata, trebuia sa mearga la casa parintilor ei si s-o ceara de nevesta de la tatal ei. In functie de statutul social al petitorului (mai ales daca acesta provenea dintr-o familie bogata), tatal isi dadea consimtamantul. Mama fetei era si ea intrebata cu privire la casatoria fetei, iar in cazul in care tatal fetei nu mai era in viata, petitorul isi adresa cererea unui unchi al fetei.
Casatoria se consfintea printr-un contract intre cele doua parti care preciza foarte clar ce contributie si pretentii avea fiecare dintre soti, astfel incat, in cazul unui divort, nimeni sa nu poata pretinde altceva. Continutul contractului nuptial cuprindea: data casatoriei (anul domniei si numele faraonului), numele viitorilor soti, profesia sotului, numele parintilor celor doi soti, numele martorilor si al scribului care a redactat contractul. Dupa care, documentul era dat spre pastrare templului local sau unei alte parti. In ziua nuntii, posesiunile miresei erau aduse in casa sotului, dupa care mirele si mireasa schimbau juramintele de credinta. De asemenea, se dadea o petrecere in cinstea noului cuplu. Nu exista o limita impusa in privinta numarului de neveste pe care un egiptean le putea avea. Cei mai multi barbati isi alegeau o singura nevasta, dar erau si unii, mai ales dintre nobili si faraonii, care aveau o consoarta principala si mai multe neveste mai putin importante si concubine.
Cele mai multe casatorii se faceau intre membrii aleeasi clase sociale, dar existau si exceptii. De pilda, faraonul Seti I s-a casatorit cu Mut-Tuya, fiica unui vizitiu. Ramses al II-lea a avut peste o suta de neveste si concubine.
Lumea rurala si primele aglomerari urbane
Mesopotamia
Mesopotamia a oferit multiple zone geografice ce au permis folosirea resurselor naturale de catre grupuri umane care au locuit in aceeasi epoca, dar care s-au caracterizat prin moduri de viata diferite. Pentru anumiti teoreticieni, agricultura
si-ar avea originea aici, intrucat ea s-a nascut dintr-o necesitate. Aceasta schimbare intre modul de subzistenta va determina modificari in modul de viata, in sensul transformarii salaselor de baza in locuri permanente. Trecerea de la primele sate la aglomerari urbane are loc in mileniile VIII-IV. 49468bks12hfs3l
In perioada mileniului al VI (5500-5000 perioada Eridu) foarte putine zone au fost locuite. De-abia in faza urmatoare, comunitatile satesti acopera Mesopotamia sudica si cea centrala. Intre 4500 si 3500 (epoca Ubaid), cresterea numarului de asezari in campia aluviala este spectaculoasa. O schimbare notabila intervine in cursul mileniului al III-lea: albia Eufratului se diminueaza si odata cu aceasta numeroase canale dispar , ceea ce va determina ca populatiile private de sursele de apa sa se concentreze in numar mare si cateva aglomerari, ce vor da nastere oraselor. Documentele cuneiforme ne dau cateva indicatii asupra peisajului: Campurile de cereale se intind in jurul centrelor urbane si al asezarilor de mai mica importanta. Orasul este inconjurat de plantatii si gradini.
Printre marile orase retinem cel numit Eridu, centru cultural important in epoca Uruk (3500-3100), ilustrat printr-o arhitectura monumentala. In cursul mileniului al III-lea , asezarea ocupa o suprafata de 90 km, cuprinzand si orasul Ur cu o intindere de 20 de ha.
Crestere numarului de aglomerari urbane este considerabila: de la 18 pentru perioada cuprinsa intre 3500 si 3400, la 108 pentru cea dintre 3300 si 3100. In cursul mileniului al III-lea, Uruk este o cetate a carei ziduri delimiteaza o suprafata de mai mult de 400 de ha. Incinta sa se dezvolta pe mai mult de 9 km. Populatia a putut si evaluata la circa 40000-50000 de locuitori. Dar aceste modele de urbanizare nu vor fi atat de impresionante in Mesopotamia centrala ca in Babilonia si Akkad.
Incepand cu mileniul al III-lea, asistam in aceste centre urbane la separarea si institutionalizarea puterilor politice si a celor economico-religioase. Pana atunci. Guvernarea era asigurata de o ierarhie sacerdotala, care controla principalele resurse strategice. Aparitia noii puteri centralizate coincide cu o activitate militara impunatoare, asa cum ne lasa sa presupunem existenta numeroaselor fortificatii. Exemplele istorice arata ca trecerea de la teocratie la statul administrativ se realizeaza in cadrul conflictului care opune cele doua clase dominante: cea sacerdotala si cea militara. kf468b9412hffs
Egiptul
Valea fertila a Nilului, cu o lungime de 1200 km, nu prezinta decat o portiune cultivabila lata de unul sau doi km. Pe aceasta zona verde se va desfasura aproape intreaga istorie a Egiptului. Schema trebuie insa nuantata pentru perioada primelor sate. Pentru stabilirea locuitorilor au fost alese patru tipuri de „nise ecologice”: mlastinile, cursurile temporare de ape, regiunile colinare din apropierea campiilor, oazele. Supuse in permanenta schimbarilor climatice, valea Nilului si marginile sale desertice au oferit deseori doar posibilitatea unor habitate temporare. Frecvent este cazul primelor sate, cat si a siturilor de la Nabta Playa (mileniul III), Faiyûm (mileniul VI), Merimde (mileniul IV).
Hierakonopolis este unul din rarele orase ale carui case datand din mileniul al IV-lea vor supravietui pana in epocile istorice.
In limba egipteana veche exista cuvinte diferite pentru a distinge satul de oras. In ceea ce priveste constructia acestora, ea a fost realizata in ambele cazuri din caramizi facute din lut si uscate la soare, caci numai templele trebuiau construite din piatra, ele fiind destinate eternitatii.
S-a pastrat totusi orasul Kahun, descoperit la inceputul secolului al XX-lea si care purta in antichitate numele de Hetep-Senusrit. El se intindea pe o lungime de 300-400 de metri si era inconjurat de un zid de incinta. Delimitat pe cartiere, avea numeroase stradute ce inconjurau case modeste. Dar acesta e unul din rarele exemple din perioade Imperiului de Mijloc. Din orasul Tel el-Amarna, datat in perioada Imperiului Nou, s-a pastrat pana azi doar un zid de caramizi, cu o lungime de 2 metri. De fapt, acest oras se intindea pe o suprafata de 9 km lungime si 1 km latime.
Societatea
Mesopotamia
Suveranul este cel care exercita diferitele puteri. Palatul sau simbolizeaza centrul administrativ suprem. El detine puterea in vederea atributelor sale personale si datorita unui mandat primit de la zei. Functia sa este aceea de a face legatura dintre divin si uman. In virtutea acestei puteri, el detine mijloacele de existenta ale intregii populatii. Administratia devine instrumentul acestei puteri. El are drept de proprietate asupra tuturor bunurilor si pamanturilor. Regele mesopotamian este in acelasi timp sef militar si administrator. Ar fi, deci, usor sa gasim raporturi intre regalitatea mesopotamiana si cea egipteana, desi pentru cea din urma, regii sunt ei insisi zei. Regele mesopotamian nu este decat reprezentantul divinitatii si puterea lui se extinde astfel asupra tuturor domeniilor vietii colective.
Aparatul administrativ se compune din demnitari, notabili locali si dintr-un personal imens. Acesta se recruteaza din ansamblul straturilor sociale ale populatiei. A intra intr-un serviciu pentru suveran este considerat un avantaj, intrucat el procura beneficiarului venituri materiale durabile si gratificatii pentru intreaga viata. Absenta mijloacelor tehnice dezvoltate constrange administratia la folosirea unei importante forte de munca, mai ales in lucrarile de irigatie sau cele agricole.
Sclavajul nu va juca un rol important in acest tip de sistem economic. Sclavii, care in general sunt prizonieri de razboi, nu apar decat rar pe listele personajului. Trebuie facuta distinctia intre acesti si servitori, a caror viata este legata de cea a stapanului.
Vom cunoaste mai bine societatea mesopotamiana incepand cu secolul lui Hammurabi, gratie codului sau de legi, care permite interpretarea nenumaratelor documente emise de regele di Ur, de principele Esnunna sau de regii mileniului al
II-lea. Codul lui Hammurabi diferentiaza 3 tipuri de oameni:1-omul liber ;
2-subalternul, omul care se prosterneaza; 3-sclavul, proprietate a altui om, care juridic este asimilat unui bun imobiliar. Drepturile femeii sunt protejate juridic. Ea dispune de bunurile sale, pe care le administreaza in toata libertatea. Ea poate practica numeroase profesii si cateodata poate avea importante responsabilitati. Casatorita, ea se supune autoritatii sotului. Dupa moartea acestuia, ea poate administra si apara interesele mostenitorilor ei. Codul fixeaza nu numai detaliile succesiunii, dar si pe cele ale cazului in care femeia ar fi repudiata pe nedrept.
Capul familiei ramane tatal, care la moartea sa isi transmite puterile, mai intai fiilor sai, iar in cazul lipsei mostenitorilor barbati, fiicei sale. Casatoria este monogama, o singura femeie putand pretinde dreptul de sotie legitima. Totusi, suveranii beneficiaza de anumite privilegii, poligamia fiind unul dintre ele.
Egipt
Cuvantul „faraon” apare in vocabularul egiptean spre sfarsitul primului mileniu. El semnifica Per Aha „marea casa”, nume care se va perpetua in Imperiul Otoman prin „Sublima Poarta”. Faraonul este un zeu printre zei, caci el se va scalda in spatiul divin. Nasterea sa reprezinta hierogamie sau casatorie divina: mama faraonului primeste dragostea zeului. Legitimitatea regala se transmite prin femei. Astfel, la nasterea lui Amenophis al III-lea, reprezentata la templul de la Luxor, Amon Ra ordona zeilor sa pregateasca venirea acestuia pe lume. Zeul Khnum in pregateste pe faraon, iar zeita-broasca Heket ii da viata. Papirusul Westcar povesteste felul in care regii celei de a V-a dinastii si-au asigurat puterea: sotia preotului de la Heliopolis este vizitata de zeul Ra, iar regii isi iau numele de „fii a lui Ra” in scopul de a sublinia filiatia lor divina. Astfel, toti zeii se reunesc pentru a sarbatori nasterea noului zeu.
Faraonul este un zeu printre oameni. Aceasta se manifesta prin titulatura:
Numele de Ka (venit de la Horus si de la Seth) reprezinta intruparea terestra a zeului Horus, care va deveni zeul dinastic al Egiptului si ca atare este identificat cu zeul-soare, Ra
Numele de Nebty este simbolul Egiptului de Sus si a celui de Jos (faraonul se identifica cu nebty – „dualul feminin” – zeita vultur si zeita cobra)
Numele lui „Horus de Aur”, concept definit in timpul dinastiei a XI-a
Prenumele faraonului
Numele de fiu a lui Ra si prenumele sau sunt scrise intr-un cartus
Caracteristicile faraonului:
Coroana Egiptului de Sus: mitra alba
Coroana Egiptului de Jos: tiara rosie
Cele 2 coroane formeaza una singura, numita pschent.
Pieptanatura regala: Nemes este o pieptanatura ce se termina printr-o coada impletita, iar keprech este „coafura de razboi”.
Sarbatoarea Sed: aceasta va fi o modalitate de innoire a puterii regelui la fiecare 30 de ani, printr-o noua incoronare.
In Egiptul antic absenta studiilor asupra institutiilor juridice determina o cunoastere destul de aleatorie a institutiilor sociale. Diferitele tipuri sociale le cunoastem prin intermediul basoreliefurilor, picturii si sculpturii ronde-bosse. Cartea „Satira meseriilor” descrie avantajele functionarilor din Imperiul Mijlociu, dar pastreaza tacerea in ceea ce priveste celelalte meserii. Descoperirea recenta a unui sat de meseriasi la Delir-el-Medineh, datat din timpul Imperiului Nou, a permis o mai buna cunoastere a vietii cotidiene a celor care construiau mormintele nobililor. Exista cateva indicatii (insuficiente insa daca ar fi sa le comparam cu cele ale altor civilizatii) privitoare la categoriile sociale: topitori de metale, vopsitori, macelari…
In Egiptul antic nu exista nici un nume care sa ne permita sa presupunem ca exista intr-adevar sclavaj. Deseori, prizonierii de razboi erau folosisi ca mana de lucru in lucrarile publice (la construirea piramidelor, la saparea canalelor etc.) insa nu aveau un statut inferior declarat juridic. De asemenea, situatia femeii in Egiptul antic era cu totul deosebita, fiind raportata la celelalte societati antice. Casatoria egipteana, ca si cea mesopotamiana, era monogama. Exceptia o constituia familia faraonului, unde numele sotiilor sale apar alaturi de cel al „marii sotii regale”. De asemenea, in interiorul familiei regale putea avea loc casatoria intre frati si surori. Femeile vor fi investite cu functii sacerdotale, iar in timpul Imperiului Nou ele se vor consacra lui Amon. Regine ca Hatchepsut sau Cleopatra demonstreaza rolul principal pe care l-au avut in societate.
Inca din Imperiul Vechi, Egiptul este impartit in provincii. Constituirea nomelor (provincii) are loc in mileniul al III-lea, in timpul dinastiilor thinite. Fiecare noma se deosebeste de celelalte prin religie si prin zeul venerat. In aceste conditii, doar reteaua birocratica a facut ca Egiptul sa fie un stat atat de bine organizat. Incepand cu domnia lui Menes, regele primei dinastii, administratia centrala isi exercita autoritatea asupra administratiilor locale. Sarcinile cele mai importante sunt atribuite „vizirului si judecatorului marii sali de la Poarta” (Poarta care avea deasupra sarpele ureus regal era tribunalul regelui). Printre inaltii functionari, amintim pe cei 2 „cancelari ai zeului”, care erau intendentii generali ai armatei, asistasi de numerosi subalterni.
Religia
Mesopotamia
Religia a aparut pe deplin constituita la Sumer in cursul mileniului al III-lea. Este cunoscuta datorita arheologiei si textelor cuneiforme. Fiecare cetate mesopotamiana isi are propriul zeu, fiecare oras formand un stat in sine. Religia este caracterizata de:
Politeism. Pentru fiecare oras exista un zeu ce domneste impreuna cu sotia si copii sai. Orasele Umma, Nippur numara in timpul cele de-a treia dinastii de la Ur 638 de nume de diferite divinitati.
Antropomorfismul divinitatilor. Reprezentate sub forma umana, ele actioneaza ca atare. Totusi, ele sunt nemuritoare, iar eroul Ghilgamesh nu va reusi niciodata sa atinga imortalitatea, caci, in ciuda tuturor vicleniilor sale, sarpele va inghiti planta vietii vesnice chiar sub ochii sai.
Atribuirea unui numar fiecarui zeu. Lui Anu, zeul zeilor, ii este atribuita cifra 60, numar perfect pentru ca include sistemele sexagesimal si decimal folosite in calcule de catre mesopotamieni.
Principalii zei mesopotamieni sunt:
An Anu: „Anu cel suprem, zeul cerurilor, tatal zeilor”. El locuieste in cer si ideograma sa reprezinta o stea, determinativ folosit inaintea numelui zeilor.
Enlil: zeu al vantului si al atmosferei
Nergal: zeu al Infernului, la origine zeu solar raufacator
La mesopotamieni, moartea nu inseamna o nimicire totala. Spre deosebire de Egipt, defunctul nu poate deveni niciodata zeu. El trebuie ingropat chiar daca este in primejdie de a-si vedea sufletul ratacind si revenind pentru a-i chinui pe cei vii. Daca defunctul este eliberat de obligatii, sufletul lui coboara spre „pamant in jos” asa cum se precizeaza in poemul „Coborarea lui Ishtar in Infern”.
Sacrificiile de animale, ofrandele de fructe, procesiunile, rugaciunile, sunt diferite actiuni efectuate in fiecare zi de un cler bine ierarhizat, veritabil intermediar intre credincios si divinitate. De asemenea, inseparabila de religia oficiala, magia are drept scop protejarea contre demonilor raufacatori: „cei sapte”, „grupele de sapte”. Pentru realizarea acestui tel, sunt recitate litanii si psalmii. Se practica si dezlegarea de farmece pe figurine care se arunca in foc. Religia mesopotamiana va disparea mai repede ca cea egipteana, stingandu-se cu putin inainte de secolul I al erei crestine.
Egipt
Religia din Egiptul antic isi are originea in divinitatile nomelor. Dupa unirea celor 2 regate, Egiptul de Jos si Egiptul de Sus, Seth si Horus se vor impune celorlalti zei. Seth, legat de notiunea de rau, se afla intr-o eterna lupta cu Horus, zeul soim. Religia egipteana va conserva intotdeauna unul din aspectele sale primitive: zoolatria. Divinitatile Egiptului antic sunt nenumarate su formele lor foarte variate.
Cei mai importanti zei sunt:
Osiris, stapan al regatului mortilor si sot al zeitei Ishtar, este deseori reprezentat mumificat, cu capul acoperit de o corona ornata cu pene.
Ra, zeul-soare, zeul Universului, poarta pe capul in chip de soim discul solar
Maat, zeita dreptatii a adevarului, ce cantarea sufletul mortului (psihostazie), simbolizeaza greutatea corecta in balanta in al carei taler opus se gaseste inima defunctului. Ea e reprezentata asezata, purtand pe cap o pana de strut.
Chnum, divinitate cu cap de berbec si corp de om, paznic al Nilului
Dezvoltarea cultelor populare a avut loc tarziu. Totusi, legenda lui Osiris a devenit celebra: omorat de fratele sau Seth, plans si cautat de sotia sa Isis, el va fi razbunat de Horus. Aceasta legenda ne-a parvenit datorita propagarii in afara Egiptului a cultului lui Osiris, devenit Serapis, dar mai ales a cultului lui Isis, ajuns pana in Galia. Plutarh a consacrat acestei legende un opuscul, la circa un secol dupa era crestina. Sprijinindu-se in perioada Imperiului Nou pe zeul Amon, care semnifica „cel ascuns”, sau pe zeul Aton, de care se leaga numele lui Amenophis al IV-lea, religia traduce importanta dobandita de cler la un moment dat.
Fiecarei mari perioade in corespunde un important text funerar:
„Textele piramidelor” pentru Imperiul Vechi
„Textele sarcofagelor” pictate pe acestea, pentru Imperiul de Mijloc
„Cartea mortilor”(papirusuri depuse langa mumii) pentru Imperiul Nou
Un alt capitol important il reprezinta sistemele teologice Acestea se formeaza de la inceputul istoriei Egiptului. Pentru preotii de la Heliopolis, Universul este un haos. Din acesta va iesi soarele, care va merge la Heliopolis, de unde de la piatra
Ben-Ben , va rasari pentru prima oara. Ben-Ben va fi asimilata mai tarziu partii extreme a piramidelor mici. Soarele va crea un cuplu format din Su si Tefnut. Su personifica aerul, iar Tefnut, „ceea ce este umed”. Impreuna, ei vor da nastere zeului pamantului, Geb, si zeitei cerului, Nut. Geb si Nut vor forma o noua pereche. Copiii acestora vor crea alte 2 cupluri, Osiris si Isis, Seth si Nephthys. Acest sistem teologic poarta numele de „eneada de la Heliopolis” (noua zei).
Hermopolis incearca sa elaboreze la randul lui un sistem teologic pentru a elimina importanta celui de la Heliopolis. Trebuie gasit deci ceva mai vechi ca aparitia soarelui, asa ca a fost inventat un element plin de viata (nun), din care vor aparea 4 cupluri: elementele masculine – broastele, iar cele feminine – serpii. Ei personifica elementele negative: Nun Naunet – Hu Hauet – Kuk Kauet – Amon Amaunet. Cei 8 zei formand ogdoada vor crea un ou, pe Ben-Ben, care va fi soarele, creatorul si organizatorul lumii.
O alta varianta ar fi Memphis, zeu creator fiind Ptah. El va da nastere la 8 elemente (8 zei), forme secundare iesite din el insusi, prin simpla pronuntare a numelui acestora. Fiecare dintre zei va organiza lumea.
Conservarea corpuri era pentru egipteni una di conditiile sine qua non pentru a-si prelungi existenta dincolo de moarte. Din acest motiv, mumificarea este practicata incepand cu primele dinastii si chiar poate inainte. Herodot ne lasa o descriere amanuntita a principalelor etape care trebuiau urmate:
Se inlatura viscerele, car se pun in asa-numitele vase canope
Pentru mumificare, corpul este lasat intr-o baie de sare si bicarbonat de sodiu
Corpul este apoi infasurat in bandaje de in puternic imbibate intr-o rasina, fata fiind acoperita de un strat de stuc, prin care sunt modelate trasaturile
Corpul astfel pregatit este infasurat intr-o panza, iar apoi depus in sarcofag; mortul trebuie protejat prin 7 invelisuri succesive
Un alt capitol fascinant este legat de necropole. Cea mai mare necropola este, fara indoiala, cea din Valea Regilor si a Reginelor din Theba. Toate mormintele dateaza din timpul Imperiului Nou. Nu trebuie insa ignorat complexul funerar de la Gizeh, datat in Imperiul Vechi.
Aspecte intelectuale si artistice
Principalele forme de manifestare artistica ale artei mesopotamiene sunt:
Arta hittita se va manifesta special printr-o arhitectura monumentala: orasul Hatussa (1500 i. Hr.)
Arhitectura monumentala este practicata si de asirieni: Sargon II (721 – 705 i. Hr.) isi va construi o resedinta monumentala la Dur-Sarukkin, actuala Khorsabad. Taurii inaripati cu cap de om, plasati la portile palatului, masurau 4,20 m inaltime.
Arta egipteana va evolua timp de 3 milenii, pentru ca in perioada greaca sa decada complet. Arta copta va constitui prelungirea sa in perioada crestina. Cateva caracteristicilor fi puse rapid in evidenta, atat in arta statuara, cat si in pictura: personajele reprezentate vor aparea din ce in ce mai putin incorsetate in vesminte, iar trasaturile fetei din ce in ce mai individualizate. Arta Imperiului Nou va cunoaste o perioada de manierism, toate detaliile fiind perfect subliniate. Conventional, barbatul si femeia vor fi reprezentati din 3 parti, culoarea fiind insa diferita: bruna pentru barbat si deschisa pentru femeie. Dintre principalele opere, amintim: statuia „seicului el Beled” (statuia primarului) si cea a „Scribului”- perioada Imperiului Vechi, capetele dolicocefale ale perioadei atoniene ale lui Amenophis IV si al reginei Nefertiti. Trasaturile greoaie apartin Epocii dominatiei persane(525 – 332i. Hr.).
Operele arhitecturale vor constitui intotdeauna o sfidare a naturii: piramidele, templele de la Deir-el-Bahari, templul de la Karnak, cele de la Philae (epoca dominatiei persane). Mormintele vor fi decorate incepand cu Imperiul Vechi si pana la sfarsitul Imperiului Nou, cu scene din viata cotidiana sau cu scene ce aveau un sens religios precis. In arhitectura, zigguratele au fost considerate drept stramosii piramidelor in trepte.
Literatura
Civilizatia mesopotamiana a oferit texte foarte variate pe un numar extraordinar de tablite sau inscriptii pe pietre: documente juridice, administrative, istorice religioase. In epoca lui Hammurabi au fost create mari poeme mitologice, care vor constitui fondul literaturii mesopotamiene. „Epopeea lui Ghilgamesh” povesteste in mai multe episoade aventurile fondatorului cetatii Uruk: povesti de vanatoare, expeditii contra monstrilor. O varianta a epopeii lui Ghilgamesh va fi cunoscuta sub numele de „versiunea de la Ninive”. Aceasta va introduce legenda babiloniana a potopului, care va sta la originea celei din Biblie. In anumite temple s-au construit biblioteci, in care tablitele de argila erau clasate in functie de gen si opera. Un astfel de exemplu il constituie biblioteca gasita in ruinele de la Ninive.
In timpul Imperiului de Mijloc literatura egipteana ajunge la apogeu. Povestea lui Sinuhet (cea mai veche opera literara romanesca egipteana) nareaza peripetiile unui demnitar de la curtea lui Amenem-Hat I. Alte texte povestesc intamplarile extraordinare ale unor naufragiati pe o insula fermecata.
Epoca amarniana ne-a transmis „Imnul lui Aton”, atribuit regelui Amenophis IV. Povestile destinate unui public mai larg se multiplica incepand cu dinastia a XVIII-a. Un loc mai important vor ocupa si scrierile dedicate magiei. Din timpul Imperiului Nou ne parvin si numeroase imnuri, dinte care cel mai celebru este „Cartea portii”, care descrie calatoria nocturna a soarelui in lumea subterana. „Invataturile lui Amen-em-ope” predica modestia si stapanirea de sine iar maximele intalnite in aceasta scriere vor constitui una din sursele cele mai importate ale proverbelor lui Solomon.
Stiintele
In Mesopotamia, religia a permis dezvoltarea stiintelor. Ca si in Egipt, farmacoterapia este in esenta vegetala, minerala sau animala. In schimb, in domeniul matematicii existau modele de probleme de geometrie sau aritmetica. Totul ii interesa pe mesopotamieni. In toate hartile lumii sau in copiile de harti vechi care ni s-au transmis, Mesopotamia este plasata in centru.
In Egipt, calculul matematic ocupa un loc important in cunostintele unui scrib. Egiptenii nu au cunoscut insa cifra zero. Geometria nu depaseste niciodata teoria, iar constructiile de mari edificii releva mai degraba o stiinta empirica. Numeroase papirusuri trateaza problemele de igiena medicala si mai putin de medicina pura.
Muzica
Basoreliefurile egiptene din timpul Imperiului Nou abunda in reprezentari de instrumente muzicale: harpe, instrumente de percutie, fluiere, trompete. Gama ignora probabil semi-tonurile, dar admitem ca existau cunostinte privind regulile armonice.
Tutankamon, mumificare, mumii, viata de dupa moarte la egipteni
Specialistii egipteni vor face o serie de teste pe mumia lui Tutankamon, pentru a incerca sa afle cauza mortii tanarului faraon. In urma cu 3000 de ani, cel mai celebru faraon al lumii a murit la frageda varsta de 18 ani. Mumificat in graba, Tutankamon s-a odihnit intr-un mormant neterminat, pana la descoperirea sa, in 1922. Mumia, care se afla in mormantul din Luxor, in Valea Regilor, va fi mutata la Cairo la sfarsitul lunii noiembrie. \"Vom afla ce boli a avut, daca a fost ranit, precum si varsta sa reala\", a declarat directorul departamentului Antichitati, Zahi Hawass. Nici pana acum nu s-a descoperit daca faraonul a murit din cauze naturale sau daca a fost asasinat.
Cand sarcofagul acestuia a fost deschis in 1968, expunerea mumiei la raze X a relevat faptul ca in craniul acestuia se afla niste aschii, ceea ce a condus la ipoteza ca ar fi fost asasinat, insa exista si alte dovezi care certifica faptul ca Tutankamon a fost bolnav. \"Nimeni nu a mai vazut mumia din 1968\", a mai declarat Zahi Hawass.In mormantul faraonului s-au descoperit comori extraordinare, inclusiv o masca mortuara de aur. Toate acestea au fost expuse la muzeul din Cairo, insa mumia, sigilata, a ramas in mormantul unde a fost descoperita. Hawass a mai povestit ca mumia lui Tutankamon a fost in mare parte distrusa de cei din expeditia Carter. Arheologii de atunci au utilizat numeroase scule pentru a indeparta masca de aur care acoperea trupul faraonului, insa din cauza ca aceasta era aproape lipita de mumie cu rasina, ramasitele au fost serios afectate.
Tutankamon a fost invaluit de mister inca de la descoperirea mormantului sau. Lordul Carnarvon, sponsorul expeditiei Carter, si printre primii care a intrat in mormantul faraonului, a murit la scurt timp de la descoperire, din cauza muscaturii unui tantar. La acea vreme, ziarele au scris ca deschiderea mormantului a eliberat un blestem care i-a ucis pe toti cei care au avut legatura cu descoperirea. Acum, ministrul Culturii egiptene a aprobat un plan prin care trupul lui Tutankamon sa fie mutat, pentru prima data, la Muzeul Egiptului, din centrul orasului Cairo. Ramasitele faraonului vor fi acum studiate cu echipament de ultima generatie, care a fost donat recent muzeului. \"In sfarsit vom putea afla din ce cauza a murit Tutankamon\", a declarat Hawass. (D.M.)
Astazi, Muzeul din Berna (Elvetia) deschide, dupa 23 de ani, prima expozitie europeana in care publicul va putea admira o parte a tezaurului lui Tutankamon, cu cateva piese care n-au parasit niciodata Egiptul. Pregatirea evenimentului a durat trei ani, iar cele 120 de exponate fac parte din patrimoniul Muzeului de Arheologie din Cairo. Ultima expozitie europeana, avand ca tema epoca marilor faraoni egipteni a fost cea din 1981, din Germania, precedata de expozitiile de la Paris (1967) si Londra (1972).
Dintre cele 120 de piese expuse la Berna, 50 provin din piramida lui Tutankamon, veche de 3.500 de ani, si 70 din piramidele \"vecine\", situate in Valea Regilor. Cele mai valoroase sunt un minisarcofag din aur, gravat, in interior, si acoperit cu lapis-lazzuli si pietre pretioase, in exterior, gasit in mormantul faraonului adolescent, un enorm sarcofag din lemn aurit, de 2,18 metri lungime, incrustat cu obsidian, provenind din mormantul lui Tuya si Yuya, bunicii lui Amenofis al III-lea, si care a parasit pentru prima oara Egiptul.
Expozitia va fi deschisa la subsolul Muzeului din Berna, \"pazit\" la intrare de statui gigant ale zeului mortii, Anubis cel cu cap de sacal. Prezentata cronologic, ea se incheie cu reconstituirea minutioasa a camerei mortuare a faraonului, singura incapere din piramida ornata cu fresce murale.Spre regretul organizatorilor, masca mortuara din aur masiv a lui Tutankamon, considerata tezaur national, nu a fost expusa la Berna, fiind interzisa scoaterea ei din Egipt. Cu toate acestea, chiar inainte de deschiderea expozitiei, s-au vandut, prin Internet, 50.000 de bilete (la pretul de 28 de franci elvetieni un bilet) si sunt asteptati cel putin 500.000 de vizitatori. Pentru a putea expune tezaurul lui Tutankamon, Muzeul din Berna a platit 3,3 milioane de euro pentru construirea noului Muzeu de Arheologie din preajma piramidelor de la Ghizeh, dupa cum a declarat secretarul general al Consiliului Superior al Antichitatilor Egiptene, cunoscutul arheolog Zahi Hawass, citat de AFP. Valoarea pieselor deplasate la Berna a fost evaluata la 650 de milioane de dolari.
Moartea era conceputa ca un eveniment de intrerupere a fluxului continuu al existentei, in asteptarea asigurarii imortalitatii prin intermediul imbalsamarii corpului si a executiei riturilor funerare. Mormantul, care continea forma fizica a defunctului sub aspectul unei mumii sau al unei statui, era locul in care mortul se putea transforma in akh, \"spiritual transfigurat\". Alte elemente ale personalitatii umane erau ba-considerat in mod eronat drept suflet sau capacitatea de a se misca si de a lua orice forma pe care defunctul o dorea, umbra, energia, inima si numele.
Mumificarea. Pentru a supravietui mortii pamantesti, defunctul trebuia mentinut intact, iar acest lucru rea posivil datorita mumificarii. Sacerdotii funerari extrageau viscerele din corp si le imbalsamau. Tehnica varia in functie de clasa sociala de care apartinea defunctul, fiind foarte complexa. Sacerdotii trebuiau sa cunoasca foarte bine anatomia, pentru a reusi sa extraga organele fara sa le deterioreze. In timpul procesului de mumificare sacerdotii asezau o serie de amulete printre fasele pe care le scriau cu formule destinate sa asigure supravietuirea in lumea de dicolo. In Europa mumiile au trezit un mare interes pentru praful care se obtinea prin faramitarea lor si caruia i s-a atribuit puteri magice si curative. In Egipt, primele mumii s-au format in mod natural acolo unde clima arida contribuia la conseravarea cadavrelor. Cand s-a asociat conservarea cadavrului cu lumea de dincolo de moarte, s-a cautat o forma artificiala de conservare. Apogeul mumificarii a avut loc in timpul Regatului Nou, chiar daca s-a pastrat aceeasi tehnica de mumificare pana in epoca romana.
Viata de dincolo de moarte. Mumificarea si pastrarea formei corpului dupa moarte continua sa exercite si in prezent o fascinatie puternica. Metoda moderna de mumificare ce se bucura de tot mai multa celebritate este criogenia. Criogenul este o substanta folosita pentru a produce temperaturi extrem de scazute. Oameni din toata lumea, dornici sa atinga nemurirea, si-au donat trupurile pentru experimentarea acestei metode. Inghetat in momentul mortii, corpul ramane in starea respectiva si este ulterior pastrat in congelator, cu speranta ca stiinta va reusi, intr-o buna zi, sa il readuca la viata.
Mumificarea moderna. O initiativa prea morbida pentru unii... Organizatia Summum din Salt Lake City, SUA, foloseste tehnica mumificarii atat pentru oameni, cat si pentru animale. Pana in prezent, peste 100 de persoane au platit in avans pentru a fi mumificate dupa ce vor muri.
Cyber-Mumii
Prima cyber-mumie a fost creata de anatomistul Victor Spitzer. El a obtinut trupul inghetat al unui criminal american executat, pe nume Jernigan. Cu ajutorul unui fierastrau chirurgical cu un design special, cadavrul a fost taiat in segmente groase de 1 milimetru si fotografiat cu tehnica digitala, apoi corpul a fost \"reasamblat\" digital, pe computer. In prezent, cyber-corpul lui Jernigan este utilizat de NASA pentru a monitoriza efectele gravitatii zero asupra corpului omenesc. In cyber-spatiu cel putin, se poate spune ca Jernigan a atins starea de nemurire.
Mumiile. Desi cuvantul \"mumie\" ne face de obicei sa ne gandim la o silueta infasurata in bandaje, mii de mumii descoperite in toata lumea au fost create de fenomene naturale. Procesul de mumificare poate fi declansat de conditii extreme de caldura, uscaciune sau frig.
Cand un om moare, bacteriile din interiorul intestinului sau incep sa descompuna corpul din interior. Daca acest proces nu este stopat, un cadavru se descompune in numai cateva luni. Dar, daca acest proces declansat de bacterii este oprit din cauze naturale, atunci corpul respectiv se poate conserva pe o perioada de timp nedeterminata.
Mumiile japoneze. Mumificarea prin imbalsamare a inceput in urma cu aproximativ 6 000 de ani si a fost o practica foarte raspandita pana la inceputurile crestinismului. Motivele pentru care mortii erau conservati astfel, precum si diferitele metode de mumificare, sunt la fel de diferite ca si culturile care au initiat aceste practici.
In muntii din nordul Japoniei exista cateva temple care contin cele mai uimitoare relicve - mumii umane. Spre deosebire de mumiile egiptene, aceste mumii japoneze nu sunt relicve antice, create in urma cu mii de ani, ci mult mai recente, cu o vechime mai mica de 300 de ani. Aceste mumii sunt insa remarcabile pentru un motiv mult mai uluitor. Conform legendelor pe care folclorul local le-a tesut in jurul acestor temple, calugarii respectivi s-au supus din proprie vointa procesului de mumificare, in timp ce se aflau inca in viata.
Pare incredibil. Cum este posibil ca organismul unui om sa sfideze toate instinctele naturale, toate procesele de descompunere, astfel incat corpul respectiv sa se conserve perfect ?
Disciplina budhismului shingon si invataturile fondatorului acestuia, calugarul Kukai, care a trait in secolul al XIV-lea, i-au determinat pe calugari sa initieze aceasta chinuitoare practica a auto-infometarii ritualice, a carei finalitate era mumificarea trupului si atingerea stadiului de \"Buddha in propriul corp\". Etapa finala consta in inmormantarea calugarului respectiv in timp ce se afla inca in viata. Trupul sau era ingropat in pamant, asezat intr-o cutie de lemn prevazuta doar cu un mic orificiu, prin care sa respire.
Nu putem decat sa ne minunam in fata devotamentului si daruirii acestor calugari, care si-au impus sa treaca prin procesul atat de dureros si de chinuitor al auto-infometarii. De asemenea, nu putem decat sa ne intrebam daca rasplata finala - starea de nemurire - a meritat acest sacrificiu.
Mumiile negre
Dupa ce au scos la lumina cea mai veche mumie descoperita vreodata in Africa, cativa arheologi italieni au pornit o campanie de cercetare care a durat aproape 50 de ani. Ei au cercetat intregul continent african, incercand sa afle cine a inmormantat aceasta mumie si de ce a fost descoperita la 1 600 kilometri distanta de Egipt - locul unde se considera pana acum ca a fost initiata practica mumificarii mortilor. In cautarile lor, arheologii italieni au descoperit o cultura africana de mult pierduta, care se pare ca a influentat dezvoltarea Egiptului antic asa cum nu se crezuse pana atunci ca ar fi fost posibil.
In urma cu 5 400 de ani, un baietel de doi ani a fost ingropat intr-un mormant din apropierea stravechii necropole Zinchechra. Trupul copilului a fost atent eviscerat si pregatit pentru mumificare, apoi infasurat in fasii de piele de antilopa. Alti cativa copii au fost descoperiti in Muntii Acacus. Trupurile lor fusesera supse acelorasi proceduri, insa de aceasta data nu mai era vorba de niste mumii obisnuite, caci mumiile din Muntii Acacus erau toate negre. Filmat in Libia.
Mumia de la Sibiu este expusa in expozitia permanenta deschisa la sediul
muzeului din Piata Mica, nr.11.
Mumia de la Sibiu nu este un exemplar unic in Romania, insa se distinge
intre cele cateva mumii existente in colectiile din Romania prin
urmatoarele caracteristici:(1) mumia este completa, alaturi de corpul
mumificat fiind prezent si sarcofagul din lemn de cedru, cu pictura
originala; (2) mumia a fost autentificata atat de catre donatorul sau, si
documentata ca atare, cat si in urma unor cercetari efectuate, printre altii,
de catre un specialist in egiptologie din Austria; (3) mumia cu sarcofag nu
este singurul specimen mumificat aflat in colectiile sibiene. Aici mai sunt
prezente o laba de picior mumificata, mumia unui ibis si a unui uliu etc.;
(4) mumia a fost donata de Hermann von Hannenheim, consul austriac in
Egipt, la inceputul secolului al XX-lea. Mumia apartine unui personaj de
inalt rang din perioada dinastiei ptolemeice a Egiptului, avand deci o
vechime de peste 2300 de ani; (5) chiar daca nu este mumia unui faraon
(rege egiptean), sau a unui inalt preot egiptean (ale caror mumii erau de
asemenea mai bine fasonate, pentru a aminti de distinctia pe care mortul
a purtat-o in timpul vietii si care, se credea ca o va purta si dincolo de
moarte), mumia de la Sibiu apartine unui foarte bogat demnitar egiptean.
Cercetarea efectuata de-a lungul timpului a demonstrat acuratetea cu care
intreaga procedura (speciala si care se efectua contra unei sume de bani
foarte mari) a fost respectata, respectiv imbalsamarea, tipul invelirii cu
fasa, sarcofagul din lemn rezistent, pictat foarte frumos conform ritualului
descris in Cartea Mortilor ...
Va invitam sa vizitati cea mai importanta si mai valoroasa mumie expusa
in muzeele din Romania, dovedita autentica, singura cu sarcofagul ei
original ... Asadar va asteptam la sediul muzeului din Piata Mica, nr.11
Sibiu, pentru vizionarea expozitiilor noastre temporare, precum si a
expozitiei permanente \"Din cultura si arta popoarelor lumii\", in care puteti
viziona si mumia egipteana...
Cu 20 de ani in urma, Debora Martin, cercetind la microsop o particula dintr-un tesut osos al unei mumii din Nubia (astazi pe locul Nubiei se gaseste Sudanul de Nord), care s-a pastrat din secolul al VI-lea i.e.n., a descoperit in el tetraciclina. Chiar daca ar fi descoperit asupra acestei mumii o pereche de ochelari de soare, acest fapt nu ar fi generat un asemenea efect ca descoperirea tetraciclinei. Tetraciclina este un antibiotic care a aparut de-abia in anii \'50 ai secolului al XX-lea.
Acum Debora este profesor la un colegiu din Hampshire. In acel moment ea numai ce terminase facultatea si facea practica la Spitalul Henry Ford in Detroit. Acolo ea a invatat sa ia de pe descoperirile arheologice cele mai fine urme de tesut osos. De regula, in asemenea scopuri se foloseste microscopul obisnuit. Daca totul ar fi decurs in mod normal, antibioticul ar fi ramas neobservat, insa in acel moment microscopul obisnuit nu functiona, iar un coleg de laborator i-a propus Deborei microscopul cu raze ultraviolete.
Sub influenta razelor ultraviolete (cu conditia unei lungimi a razelor determinate), tetraciclina stralucea cu nuante galben-verzui. In laborator acest preparat se folosea pentru determinarea gradului de formare a oaselor. Tetraciclina are proprietatea de a reactiona cu calciul si fosforul, care alcatuiesc 80 la suta din componenta oaselor formate. Unui bolnav caruia i se administreaza tetracilina nu i se recomanda sa bea lapte sau sa ia neutralizatori de acid care contin calciu, pentru ca acest lucru scade eficienta medicamentului. Gasindu-se in organism, tetraciclina reactioneaza cu calciul si lasa urme ale trecerii ei, care nu dispar in timp. In procesele de cercetare, oamenilor care se pregatesc pentru o operatie de indepartare a unui os inainte de interventia chirurgicala li se administreaza tetraciclina. Acele parti de tesut osos care s-au format in timp pot fi astfel operate.
Mumia cea mai controversata
Cea mai controversata dintre mumii nu are cateva mii de ani vechime, ci abia 80. Este vorba despre trupul si mausoleul lui Lenin.
Imediat dupa moarte, fondatorul statului comunist a fost depus, dupa ce trupul sau a fost tratat dupa o reteta speciala de mumificare in vid inventata de cercetatori sovietici, in Piata Rosie, intr-o cladire provizorie construita langa Turnul Senatului al citadelei Kremlin. Monumentul actual este considerat una dintre cele mai reprezentative opere ale arhitecturii comuniste si a fost proiectat de arhitectul A. V. Suciusev. Constructia are forma de piramida, data de mai multe niveluri rectangulare de constructie. Vizitatorii coboara pe scara din dreapta intrarii, ocolesc pe trei laturi sarcofagul lui Lenin si ies pe scara din stanga.
Dimensiunile monumentului sunt mult mai mici decat faima sa. Fatada are 24 de metri lungime si o inaltime de 12 metri, fiind dominata de zidurile Kremlinului situate exact in spate. Sala centrala este un cub cu laturile de 10 metri. Totusi dimensiunile relativ reduse nu au impiedicat muzeul sa aiba o faima mondiala. Vizitat prin intermediul unor programe de masa puse la punct de sovietici pentru cetatenii din URSS si tarile satelit, parintele sistemului socialist a fost obiectul unui adevarat pelerinaj ideologic. Dupa disolutia URSS sarcofagul a fost retras pentru conservare un timp si muzeul a fost inchis pentru a fi redeschis dupa doi ani. Astazi el este vizitat atat de nostalgicii comunisti din Rusia, cat si de catre calatori occidentali, acestia din urma manati de curiozitatea de a vedea personajul istoric care a stat la baza Razboiului Rece, fenomen politic care a dominat istoria secolului trecut.
In timp, nu doar personajul politic, Lenin, a fost contestat, ci si modalitatile de conservare ale trupului sau. Din cauza ca rusii refuza sa comunice modalitatea .exacta prin care este conservat trupul si pentru ca acesta s-a schimbat semnificativ in timp, ajungand la o inaltime de doar un metru - un metru si ceva, mai multi rusi si vizitatori straini sunt de parere ca adevaratul trup al lui Lenin s-a alterat si a fost inlocuit cu unul de ceara pentru a se mentine vie legenda.
Mumia reginei Nefertiti
Un egiptolog britanic, Joann Fletcher, crede ca a descoperit mumia legendarei regine a Egiptului - Nefertiti. In cazul in care identificarea prealabila va fi confirmata de analize si teste ulterioare, descoperirea lui Nefertiti ar insemna un succes comparabil doar cu descoperirea mormantului lui Tutankamon din anul 1922. Joann Fletcher, cercetator la Universitatea York din Marea Britanie, crede ca a localizat mormantul reginei egiptene in Valea Regilor din Egipt. Ipotetica Nefertiti poarta numele provizoriu de mumia 61072 si a fost gasita intinsa pe jos intr-o incapere anexa a unei sali funerare regale, impreuna cu alte doua mumii, cea a unui baiat si cea a altei femei. Mormantul in care se afla acestea a fost descoperit inca din anul 1895 de catre arheologul francez Victor Loret, insa pana in prezent nu s-a facut nici o legatura intre mumia catalogata 61072 si arhetipul de frumusete feminina din Egiptul antic. Joann Fletcher a ajuns la aceasta concluzie senzationala dupa identificarea unei peruci in stil nubian, accesoriu foarte pretuit de femeile din familiile regale in timpul dinastiei faraonului Amenophis Akhenaton, cel care a fost sotul lui Nefertiti. Peruca a fost gasita langa cele trei mumii. Exista si alte indicii care par sa confirme aceasta ipoteza, spre exemplu un lob al urechii perforat in doua locuri - lucru extrem de rar in Egiptul acelor vremuri, capul ras si prezenta unui semn distinctiv purtat doar de membrii familiei regale.
Colosul din Rodos
Anul constructiei:
Constructia s-a realizat in 12 ani si a fost finalizata in 282 I.C. Locatie:
Strajuia intrarea in portul din insula Rodos din Grecia. Rodos este o insula aflata in Asia Mica, unde Marea Egee intalneste Marea Mediterana. Istorie:
Rhodos devine in 408 I.C. capitala mai multor teritorii unite si un important port comercial. Se bazeaza pe un aliat, care este Ptolemeu I al Egiptului. Macedonenii incearca sa rupa acesta alianta, insa locuitorii din Rodos sunt uniti si rezista eroic asediului. Colosul din Rodos a fost construit in cinstea zeului soarelui, Helios, ca multumire pentru protectia locuitorilor in timpul asediului. Chares din Lindos, un sculptor rodian, a fost angajat pntru constructia statuii. Statuia a strajuit intrarea in portul Rodos timp de 56 de ani. Cand soarele rasarea dimineata, se reflecta in suprafata de bronz si facea ca figura zeului sa straluceasca. In 225 I.C., in urma unui cutremur, i s-a rupt un picior. Dupa prabusirea statuii, locuitorii din Rodos au vrut sa o reconstruiasca primind chiar o oferta de la Ptolemeu al III-lea, insa un oracol le-a interzis. Dupa ce arabii au cucerit insula Rodos, in 653 A.D., statuia a fost vanduta de catre acestia unui evreu din Siria care a carat-o pe 900 de camile, dupa cum spune legenda. Descriere:
Statuia era construita din bronz si intarita ulterior cu fier si piatra. Se spune ca au fost folosite 15 tone de bronz si 9 tone de fier, insa calculele arata ca aceste cantitati au fost chiar mai mari. Avea o inaltime de 33 de metri si statea pe un soclu inalt de 15 metri. Teoria ca acest colos statea cu cate un picior pe fiecare mal al portului este doar o legenda pentru ca in nici o scriere nu se specifica acest lucru. Se crede ca ea a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertatii din USA.
Piramida lui Keops
Anul constructiei:
Piramida lui Keops a fost construita undeva intre anii 2700-2500 I.C. Locatie:
Platoul de la Gizeh in Egipt, langa Cairo. Istorie:
“Marea Piramida” a fost cea mai inalta constructie din lume mai mult de 43 de secole, pana in secolul al IX-lea in 1889 cand a fost construit Turnul Eiffel. Una dintre primele mentionari asupra existentei si descrierii piramidelor din Egipt a fost facuta de istoricul grec Herodot intr-o carte de istorie scrisa de el. Herodot a vizitat Egiptul in anul 450 I.C. De-a lungul secolelor, Marea Piramida a stimulat imaginatia oamenilor. S-au facut speculatii cum ca ar fi fost construita ca observator astronomic sau ca este o simpla constructie geometrica a unei civilizatii demult disparute. Suntem siguri ca nu va sunt straine nici teoriile cum ca ar fi o constructie realizata de civilizatii extraterestre. Cei mai multi arheologi accepta insa teoria ca piramidele din Egipt nu au fost decat unele dintre cele mai mari morminte ale faraonilor. Descriere:
Piramidele egiptene sunt cele mai vechi dintre “Cele 7 Minuni ale Lumii” si singurele care au supravietuit timpului. Desi pe platoul de la Gizeh sunt 10 piramide, cea a lui Keops (al doilea rege din a patra dinastie) este cea mai mare dintre ele si se crede ca numai ea a fost inclusa intre “Minunile Lumii”. Este cunoscuta ca “Marea Piramida” si a fost construita din 2.300.000 de blocuri de piatra, fiecare bloc cantarind in medie 2,5 tone. Este inalta de 137 de metri (a pierdut 9 metri din inaltime in timp) si are laturi de 230 de metri. Unghiul de inclinare al laturilor este de 51 de grade si 51 de minute. Fiecare colt este indreptat cu precizie catre fiecare dintre cele 4 puncte cardinale (nord, vest, sud si est). Pe latura dinspre nord se afla intrarea. In piramida au fost descoperite o serie de coridoare, galerii si gauri de aerisire. Camera mortuara a faraonului se afla chiar in mijloc, in “inima” piramidei si este accesibila numai din “Marea Galerie” in care se ajunge pe un culoar ascendent. Peretii acestei camere sunt construiti din granit rosu, iar pietrele au fost imbinate atat de bine, incat nu intra printre ele nici macar o carte de joc. In piramida a mai fost construita si o camera mortuara a reginei. Regretabil este faptul ca atat comoara cat si mumia lui Keops nu au fost gasite. Se crede ca au cazut prada jefuitorilor de morminte.
Statuia lui Zeus
Anul constructiei:
Intre anii 470-450 B. C. Locatie:
Orasul Olimpia din Grecia antica localizat pe coasta vestica a Greciei, la aproximativ 150 de km de Atena. Istorie:
Jocurile Olimpice au inceput in orasul Olimpia din Grecia in anul 776 I.C. si erau tinute in cinstea lui Zeus. Oamenii veneau din toate tarile sa participe la aceste jocuri si se rugau in templul lui Zeus. Cu timpul, cand Jocurile Olimpice au devit faimoase, din ce in ce mai multi oameni veneau sa ia parte la intreceri. Astfel ca, templul a devenit neincapator. De aceea s-a construit un altul, mai mare. In interiorul lui sculptorul grec Phidias a realizat o statuie imensa a lui Zeus. Imparatul roman Caligula a vrut sa ia statuia si sa o expuna in Roma. Dispozitivul pe care il construise pentru transportarea ei s-a rupt, el fiind nevoit sa renunte la acesta idee. Jocurile Olimpice au fost declarate “pagane” in anul 392 A.D. de catre imparatul crestin Theodosius I al Romei, iar templul lui Zeus a fost inchis. Mai tarziu, statuia a fost transportata de catre niste greci foarte bogati intr-un palat din orasul Constantinopol in care a si fost distrusa in anul 462 A.D de catre un incendiu devastator. Astazi nu a mai ramas nimic din marele templu decat fundatiile, coloane cazute si pietre. Descriere:
Pausanias Grecul spunea in secolul 2 A.D.: “In mana dreapta tinea o statuie a Victoriei facuta din aur si fildes. In mana stanga tinea sceptrul lucrat din toate metalele si care avea in varf un vultur. Sandalele zeului erau facute din aur la fel ca si roba lui.”
Templul lui Zeus era construit dupa modelul numeroaselor temple din Grecia, pe o platforma rectangulara. 30 de coloane largi sustineau acoperisul pe partile laterale si 6 la fiecare capat. Un acoperis foarte ascutit acoperea cladirea. Triunghiurile create la capetele cladirii de acoperisul inclinat erau umplute cu sculpturi. Sub ele, chiar deasupra coloanelor, erau mai multe sculpturi descriind 12 muncitori ai lui Heracle, 6 la fiecare capat. In acord cu descrierile, statuia era asezata in capatul vestic al templului. Ocupa o suprafata de 7 metri si avea o inaltime de 12 metri. Hainele sale erau sculptate cu animale si crini, fata era facuta din fildes iar barba, parul, roba si sandalele, din aur.
Templul lui Artemis
Anul constructiei:
In jurul anului 550 I.C. Locatie:
In orasul Efes din Grecia antica, langa orasul Selkuc de azi din Turcia. Istorie:
Templul zeitei Artemis se considera a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata. Artemis (Diana la romani), era in religia greaca zeita vanatorii si a naturii salbatice. In religia locuitorilor din Efes, era zeita fertilitatii. In anul 550 I.C. regele Croesus din Lydia a cucerit orasul Efes si alte orase din Grecia antica. In timpul luptei a fost distrus un templu al zeitei Artemis. De aceea, Croesus a luat decizia sa construiasca unul nou realizat de arhitectul grec Chersiphron si de fiul acestuia, Metagenes. Noul templu a fost mandria celor din Efes pana in anul 356 I.C. cand, Herostratus (un tanar din Efes) l-a ars din temelii crezind ca numele lui va intra in istorie. Ciudat sau nu, Templul lui Artemis a fost distrus in aceeasi noapte in care s-a nascut Alexandru cel Mare. Cand el a cucerit Asia Mica, s-a oferit sa-l reconstruiasca, ceea ce s-a si intamplat. Noua constructie a fost definitivata dupa moartea lui in 323 I.C. Sfantul Paul a vizitat orasul Efes in primul secol A.D. predicand crestinismul. Aici insa s-a lovit de veneratia pe care locuitorii o aveau pentru zeita Artemis. In anul 262 A.D., templul a fost distrus de goti. Locuitorii au planuit sa-l reconstruiasca dar intre timp au fost crestinati si ideea reconstructiei a fost abandonata. Descriere:
Templul lui Artemis era faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le gazduia. Era construit din marmura, cu o fatada decorata. Se estimeaza ca masura 106 metri in lungime si 54 de metri pe latime, avea 127 coloane de piatra inalte de 18 metri fiecare, fiind de 4 ori mai mare decat Parthenon-ul din Atena. La intrare, scari de marmura inconjurau templul. In interior erau sculpturi valoroase realizate de marii artisti ai vremii.
Faraonii
Sneferu:
Sneferu a fost unul dintre cei mai mari faraoni ai Egyptului antic.A trait acum in jurul mileniului 2 i.e.n.El este primul mare faraon din dinastia a IV-a.De asemeanea Sneferu este primul faraon care a construit piramide in vederea imortalizarii sale.Faraonul Sneferu este primul om din istoria omenirii care a ordonat contructai de statui. Primele statui care au fost faurite de mesterii antichitatii au fost cele ale copiilor faraonului.Istoricul constructilor de piarmide incepe la Meidum,unde Sneferu a ordonat inceperea primei sale piramizii.In cele din urma aceasta piaramida a fost abandonata.A doua piramida este de doua ori mai mare decat prima si se cunoaste in istorie dupa numele de Pramida Turtita.Acest nume i-a fost dat de egiptologi,deoarce ea a la inceput a fost conceputa cu un unghi de 58 de grade,dar a fost finalizat la un unghi de 43 de grade.Ce-a de-a treia piramida a fost contruita la mai putin de 1 km de Piramida Turtita si este prima piramida reusita din istorie.Ultima piramida se numeste Piramida Rosie.Sneferu a avut 5 copii. Urmasul sau la tron a fost Kheops.
Ramses cel Mare
Ramses cel Mare a fost cel mai mare faraon din dinastia a 19-a (1304-1237 i.e.n.).A trait intre anii 1320-1237.Tatal lui,faraonul Seti I (1318-1304 i.e.n) a fost cel care a ridicat templul de la Abydos.El avea doar 16 ani cand a preluat conducerea.O domnie lunga (67 de ani) si netulburata, o epoca de prosperitate, inflorire culturala si afirmare politic-militara a Egiptului in Asia Occidentala, o activitate de constructor neegalata de vreun alt faraon, au facut din Ramses II unul dintre cele mai cunoscute nume din intreaga istorie egipteana.Primii 3 ani dupa preluarea puterii sunt consacrati reorganizarilor administrative, inlaturarii neglijentelor de guvernare, manifestate catre sfarsitul domniei lui Seti I. Preocuparea majora a politicii externe ramane, in timpul lui Ramses II, consolidarea imperiului asiatic al Egiptului din spatiul palestino-sirian, direct amenintat de expansiunea hitita.Anul 4 de domnie, data primei campanii in Palestina (atestat de o inscriptie pusa de Ramses II la Nahr-el-Kalb, langa actualul Beirut), inaugureaza o epoca de 16 ani de lupte avand ca principal adversar Regatul Hitit.Faraonul Ramses cel Mare a fost casatorit cu regina Nefertari pe care a ales-o dintre alte 20 de "pretendente". De asemenea,in anul al 34-lea al domniei sale Ramses s-a casatorit cu fata printului hitit,pe nume Ueret-ma-a-neferu-Ra,care tradus inseamna:Cea mareata care vede minunatiile lui Ra.Ramses impreuna cu Nefertari,o alta sotie a lui,si cu celelalte concubine a avut peste 100 de copii.Mutarea capitalei de la Memphis la Delta este,de asemenea tot atribuita lui Ramses II.In timpul lunilor de iarna Ramses locuia la Teba,iar in restul anului locuia in Delta,unde a dispus sa se ridice un oras numit Pi-Ramses.La varsta de numai 25 de ani Ramses II devine conducatorul celei mai mari armate ale vremii,o armata formata din 20.000 soldati.Cea mai importanta batalie din viata sa a fost batalia de Kadesh(1299 i.e.n.) din care Ramses iese castigator. Din aceasta batalie Ramses si-a castigat titlul de Ramses cel Neinfricat.Aceasta lupta a avut loc in anul 5 al domniei sale.La un moment dat armata egipteana este taiata in doua de catre fortele hititilor.Cand Ramses a vazut ca trupele sale sunt cuprinse de panica,isi pune in graba tunica de zale,sare in carul sau si se avntureaza in lupta.Se repede la est catre Oronte unde reuseste sa-i arunce pe hititi in fluviu.Inbarbatat si plin de zel se indreapta catre cealalta parte a inamicului pe care pe care dupa o pace de 3 zile reuseste sa-i doboare.Trufia lui nemasurata il indeamna sa graveze pe temple scene de batalie.Pe langa acele scene,Ramses a gravat si strigatele dusmanilor din timpul bataliei:"I-am macelarit si i-am doborat acolo unde ei se aflau in timp ce ei isi strigau,unul catre celalalt :< >I-am ucis pe toti,nu a scapat niciunul.".Alte expeditii militare din timpul domniei lui Ramses II sunt mentionate impotriva unor dinasti ostili din Moab, Edom si Negeb (palestina),a unor triburi din Nubia si a libienilor de la vest de Egipt;impotriva acestora va construi Ramses II la hotarele apusene ale Deltei Nilului un lant de forturi si cetati.De-a lungul timpului Ramses II a pierdut o singura batalie:cea impotriva Domnului Israelitilor in care Moise a aruncat asupra Egyptului cele 10 plagi. De asemenea Ramses este cel care a incheiat primul tratat de pace din istoria omenirii, un tratat incheiat cu regele hitit prin care se obliga sa renunte la Kadesh.
Rasmses a sculptat in toate templele pe care el le-a construit statui ale fiilor lui.Ramses cel Mare este faraonul care are cel mai mare mormant din Valea Regilor. Mormantul sau este alcatuit din sute de incaperi in care erau depozitate mancare,bautura si bogatii imense.Frumoasa sa regina,l-a "parasit" destul de repede,la varsta de 46 de ani,lasandu-l astfel sa domneasca singur timp de 42 de ani.In total Ramses cel Mare a domnit 67 de ani.In timpul vietii sale, a infrumusetat si restaurat multe temple egiptene,in special cele ale lui Amon,la Luxor si Karnak.Ramses cel Mare a intreprins si edificarea marelui templu de la Abu-Simbel,in Nubia de jos,aprope de actuala granita cu Sudanul.In acel templu sunt reprezentate 4 statui colosale care-l reprezinta pe faraon stand pe scaun.Acest templu a fost inchinat zeului Amon,Ra si Ptah.El a trait in preajma anului 1262i.e.n.Dupa moartea sa,el a fost dus de la Delphi la Teba.Succeorul sau la tron a fost cel de-al 13-lea fiu al sau, pe nume Merneptah.Mama lui Merneptah a fost regina Isinorfe.
Tutankhamon:
Tutankhamon este cel mai vehiculat nume de faraon dintre toti,fiind la fel de cunoscut ca si cel al lui Keops,Kefren sau Mikerinos.Tutankhamon este fiul faraonului Akenaton si al reginei Nefertiti.
In cazul lui Tutankhamon,totul a inceput de la Howard Carter si lordul Carnavon, care cautau comori ascunse in Vale.Carter lucra in Vale din anul 1890 ca administrator al sectiei de antichitati. Descoperirile celor doi, pana in 1912 au fost insemnate in volumul Five Years of Explorations at Thebes.
Carter banuia ca in Valea Regilor mai trebuie sa fie inca cel putin un mormant important.Presupunerea lui nu era lipsita de temei.Intr-o stanca, arheologul Theodore Davis a descoperit un pahar din alabastru cu hieroglifele lui Tutankhamon.Astfel a inceput cautarea mormantului celui al carui nume va deveni cel mai cunoscut dintre toti-Tutankhamon-.
Carter nu avea nici cea mai mica idee despre locul s-ar fi putut afla inmormantat tanarul faraon.Pur si simplu Carter s-a apucat de sapat in triunghiul dintre dintre mormintele lui Ramses II-lea, Merenptah si Ramses Al VI-lea.Toata iarna au sapat, dar fara nici un rezultat. Ei au scos afara doar moloz.Chiar la baza mormantului lui Ramses al-VI-lea, Carter a descoperit fundatiile locuintelor constructorilor de morminte.Acesta era un indiciu clar ca se aflau in preajma unui mormant regal.Carter si-a indreptat atentia asupra unei vai laterale,fara insa sa faca acolo descoperiri importante.Dupa 6 ani de cautari zadarnice, la 4 noiembrie 1922 cand Carter merge in Vale pentru noi sapaturi este anuntat de unul dintre muncitori ca a descoperit o treapta din piatra.In 5 noimebrie 1922 pana dupa-masa au mai fost scoase la iveala inca 5 trepte.Nu mai exista nici un dubiu.Aceste trepte conduceau catre un mormant in stanca.La capatul scarilor se afla o usa de piatra inchisa,cu noua figuri stilizate de detinuti pe ea:pecetea Orasului Mortilor din Valea Regilor.
In ziua urmatoare, 6 noiembrie 1922, Carter ii telegrafiaza lordului Carnavon despre descoperirea facuta si ii sugereaza sa se intoarca in Egypt cat de repede poate. La 25 noiembrie 1922 pecetea de la usa de pitra este fotografiata si cu acordul lordului revenit in Vale si al lui Carter ea este desfacuta.Acum se vedea o a doua usa, o usa pe care se putea vedea numele lui Tutankhamon.Dupa ce au facut o mica crapatura prin care sa vada ce se afla inauntru ei au ramas stupefiati.Cel mai faimos tezaur al lumii- mormantul lui Tutankhamon.Dupa 8 ani de cautari asidue Howard Carter si Lordul Carnavon au facut cea mai mare si mai bogata descoperire a secolului.Iata ce si-a notat Carter in jurnalul sau despre ce a vazut in mormantul tanarului rege:"Erau trei scaune mari din aur,partile laterale fiind sculptate,reprezentand animale monstruoase,cu trupul deformat intentionat,pentru al folosi ca un scaun;capetele,insa erau realizate cu un realism impresionant.
Aspectul lor era infricosator,in sine,dar,asa cum le vedeam,ivindu-se din intuneric,pe neasteptate,aurite si sclipitoare,luminate doar de faclia noastra electrica,capetele acestea proiectau pe zid umbre grotesti,schimonosite. ...Pe stanga era o gramada nedeslusita de carucioare rasturnate,pline cu aur si pietre pretioase care scanteiau,iar in spate iesea in evidenta un alt portret al regelui..."
Ceea ce au vazut ei atunci nu mai fusese privit de un ochi de 3300 de ani.
Carter a adunat toti expertii disponibili:Harry Burton-fotograf priceput, doi desenatori Hall si Hauser,Arthur C. Mace-om de stiinta de la Muzeul Metropolitan din New York.A mai fost chemat si profesorul doctor in scriere Alan Gardiner.Dupa ce expertii au examinat locul ei au ajuns la concluzia ca mormantul nu este intact.El fusese calcat de hoti,numai ca acestia nu au luat lucruri mari,importante,ci doar niste chilipiruri.
Aceasta descoperire era normal sa nu ramana secreta.London Times a obtinut exclusivitatea in privinta relatarilor asupra descoperirilor.In scurt timp toata lumea vorbea despre marea descoperire.
Azi la muzeul din Cairo se gasesc cca. 1700 de piese (din totalul de peste 5000)din locul de veci aflat in Valea Regilor. Mormantul tanarului faraon Tutankhamon (Imaginea vie a lui Amon) din a optsprezecea dinastie, mort acum 3300 de ani, la varsta de 18 ani - este posibil ca el sa fi fost ucis - este cea mai importanta descoperire a egiptologiei. Numai unul dintre sarcofagele faraonului, din aur pur, cantareste 110,4 kg, iar masca mortuara, confectionata din aur fin, este una dintre cele mai mediatizate imagini ale arheologiei. Legat de acest mormant, circula legenda despre blestemul care-i va ajunge pe toti cei care-i tulbura linistea. Rationali dau vina pe conditiile in care s-a efectuat, in anii '20, autopsia mumiei si pe inhalarea unor bacterii letale. Nimeni, insa, n-a reusit sa alunge, cu totul, blestemul.
Tanarul faraon a trait intre anii 1341 si 1323 i.e.n.La frageda varsta de 9 ani el s-a urcat pe tronul Egyptului,iar dupa 9-10 ani a fost ucis de catre vizirul sau pe nume Ay,care i-a luat tronul.Tutankhamun a devenit cel de-al 11-lea faraon al celei de-a 18-a dinastii a Egiptului.Se pare că Tutankhamun a avut o copilărie izolată, retrasă, în oraşul Armana. În absenţa mamei sale – se pare că aceasta ar fi murit la naştere – a fost crescut la Curtea tatălui său, Amenophis IV, a soţiei tatălui său, Nefertiti, şi a celor şase fiice ale lor. Amenophis IV a lansat o provocare religiei poporului său, introducând monoteismul, venerarea unui zeu unic, şi anume Zeul Soarelui, Aten. Amenophis a interzis venerarea zeului statului, Amun, mergând până acolo încât i-a schimbat numele din Amenophis în Ankhenaten, care înseamnă "în spiritul lui Aton". Cauza mortii sale nu este foarte clara,dar ceea ce este clar este faptul ca el a avut o moarte subita,din care cauza nu i-a fost terminat mormantul in momentul ingroparii sale.Oricum ar fi Tutakhamon a fost ingropat cu toate onorurile regale si mormantul a fost inchis pentru eternitate. Tanarul rege a fost casatorit cu o frumoasa egipteanca pe nume Ankhesenpaaton care dupa ce se casatoreste cu regele isi schimba numele in Ankhesenamon.
In mormantul lui Tutankhamon s-a gasit o importanata cantitate de haine,de textile in general.Din pacate, inchiderea nu i-a putut opri pe hoti care au sustras nenumarate obiecte.Este posibil ca textilele sa fi fost incluse printre obiectele care au putut fi sustrase cu usurinta, si apoi vandute. Cantitatea exacta de tesaturi furata nu se cunoaste si exista dubii in privinta gasirii lor.Se cunoaste faptul ca preotii cunosteau o parte din intrarile mormantului,si se pare ca preotii au avut mai multe escapade in interiorul mormantului,fiind grabiti si neatenti in asezarea obiectelor la locurile lor.Numeroase obiecte, incluzand textile si garnituri au fost pur si simplu aruncate la intimplare, lucru care a daunat tesaturilor, astfel lucruri care trebuia pozitionate in anumite locuri au fost raspandite prin camerele mormantului.
La moartea lui Tutankhamon,legitimitatea regala revenise vaduvei sale,Ankhesenamon.Deoarece nici un print din familia regala nu mai era in viata,cel cu care regina se hotara sa se casatoreasca, acela va deveni rege al Egyptului.Tanara regina de 22 de ani,neavand posibilitatea de a se casatorii cu un print egiptean, ea ii adreseaza o scrisoare regelui hitit Suppiluliumas,prin care ii cere in casatorie pe unul dintre fii lui.Regele hitit crede ca este o inscenare,si asfel ignora solul trimes de regina.Dupa o alta incercare a lui Ankhesenamon,regele hitit este convins ca nu este vorba de nici o inscenare si se hotaraste sa-l trimeata pe Zannuza,unul dintre fii sa se casatoreasca cu vaduva lui Tutankhamon.Generalul Horemheb a aflat de acest lucru si l-a asteptat pe printul hitit undeva inafara regatului egiptean si l-a asasinat.In cele din urma Ankhesenamon ii incredinteaza conducerea lui Ay care, se si casatoreste cu ea.Ay a mai trait inca 4 ani,dupa care a murit ,iar conducerea a revenit generalului asasin,Horemheb.
Blestemul lui Tutankhamon, mit sau realitate
"Moartea il va secera cu a ei coasa pe cel ce va tulbura linistea faraonului."Aceasta inscriptie din interiorul mormantului lui Tutankhamon capata un straniu ecou atunci cand a devenit cunoscuta soarta celor care au profanat acest sacru mormant.
La inceputul secolului XX egitologii au crezut ca Valea Regilor si-a dezvaluit toate secretele.Treizeci de cosciuge si douazeci sipatru de mumii din trei dinastii diferite au fost scoase la iveala.Cele mai cunoscute au fost cele ale lui Ramses II si a lui Amenofis I.In data de 25 noiembrie 1922 Carter si Carnavon au coborat impreuna scara cu 16 trepte si au ajuns pana la a doua poarta.Dupa "inaugurarea oficiala" care a avut loc la 18 februarie 1923 lordul Carnavon a devenit ingrijorat de o intepatura de insecta care,incepea sa se inflameze din ce in ce mai tare.Devenind constient de ceea ce urma sa se intample el a spus "Am auzit chemarea, sunt gata",iar in 5 aprilie 1923 el a decedat. Astfel s-a nascut legenda blestemului tanarului faraon.
Presa vremii a facut foarte repede o legatura intre moartea lui Carnavon si profanarea mormantului.Unele guri afirmau ca nu un tantar l-a intepat pe Carnavon,ci el a fost muscat chiar de un scorpion sacru.
In realitate moartea lordului nu a fost deloc misterioasa,iar blestemul nu era valabil,fapt dovedit de catre Carter care nu avea nimic,ba chiar dimpotriva el a continuat sapaturile si a reusit sa descifreze inscriptiile de pe banda cu care era infasurata mumia.Inscriptiile de pe benzi afirma:"Rege Tutnkhamon,inima ta ramane nemuritoare in trupul tau.Ea este in fruntea celor vii,asa cum Ra va ramane in cer."
Totusi seria de morti care a urmat a contribuit la intretinerea mitului blestemului.Cel mai mic dinte fratii lui Carnavon a murit dupa 6 luni.Infirmiera care l-a ingrijit pe lord la hotel a murit si ea imediat dupa el.Secretarul lui Carter a murit de tuberculoza,iar tatal arheologuluii s-a sinucis trei luni mai tarziu.Savantul britanic Archibald Douglas Reed a decedat la putin timp dupa ce a radiografiat mumia lui Tutankhamon.
Cauza cea mai credibila in toate aceste cazuri este praful din interiorul mormantului.Acest praf poate sa fie foarte daunator persoanelor care sufera de boli ale aparatului respirator,asa cum era Carnavon.
Blestemul lui Tutankhamon i-a facut pe multi sa tremure si sa viseze.Dar este foarte greu sa crezi in asa ceva.
Hatshepsut:
Regina Hatshepsut a avut parte de o domnie pacifica si prospera.Este socotita drept "unul dintre cei mai faimosi regi" ai dinastiei a 18-a.Este socotita drept "unul dintre cei mai faimosi regi" ai dinastiei a 18-a.A construit temple sompuoase si a protejat granitele Egyptului.
Imediat dupa moartea ei(1457 i.e.n)monumentele construite de singurul faraon "femeie" al Egiptului au fost distruise,statuile care o reprezentau au fost desfigurate,iar numele ei a fost sters din toate scrierile vremii.Hatshepsut a fost disparuta din istorie timp de aproape 3000 de ani,dar gratie egyptologistilor moderni ea si-a reluat locul care i se cuvenea pe scara ierarhica.
Hatshepsut a fost o printesa roiala. Ea a fost fiica cea mai mare a faraonuluiTutmose I si a consoartei sale .Ahmose nu a putu sa-i ofere regelui un fiu,dar acest lucru nu a contat prea mult,deoarece haremul era la dispozitie,iar regele putea oricand sa aiba un copil de speta barbateasca.
PrintulTutmose ,fiul celei de-a doua regine, s-a casatorit cu Hatshepsut,sora lui vitrega(aveau acelasi tata).HAtshepsut,acum regina a Egiptului,i-a daruit sotului/fratelui ei o fiica,pe nume Neferure.Dupa moarte lui Tutmose II Egiptul era amenintat de o criza dinastica.In haremul princiar exista un urmas,de speta barbateasca,dra el era mult prea mic pentru a deveni rege.In astfel de situatii era normal ca mama urmasului sa devina regentul acestuia,dar in acea situatie era ceva inadmisibil,pentru ca mama naturala a copilului era de o speta mult prea joasa pentru a se urca pe tronul Egyptului.Intr-un final s-a ajuns la u compromis,prin care tanarul rege se urca pe tron,dar sub regenta reginei Hatshepsut care a fost obligata de rascoala preotilor sa accepte sa devina regenta tanarului rege.
Timp de mai multi ani regina Hatshepsut se comporta ca atare,dar dupa un timp, ea s-a incoronat ca rege,aruncandu-l astfel pe tanarul Tutmoses III in negura timpului.Multi egptolgi sunt de parere ca puterea in stat era impartita.Hatshepsut se ocupa de problemele economice si administrative,iar TutmosIII se ocupa de problemele militare.Regina a construit doua obelicuri inalte de 108 m,pe care le-a acoperit mai apoi cu aur.Se spune ca atunci rasarea soarele,obeliscurile erau scaldate de lumina acestuia iar mai apoi acestea reflectau lumina solara in tot regatul.
